Eternitatea prin călătorie

"în Texte/Păreri și opinii" by

Într-un amalgam de emoții neînțelese și controversate, ființa umană încearcă să-și găsească scăparea într-un univers ideal, depărtat, care depășește orice condiție pământeană. Un extaz de perfecțiune, un loc creat din contemplări fără ecluze. Ca și deținători ai propriei noastre gândiri, călătorim prin topos, în trecut sau în viitor, încercând să aflăm ceea ce ne este imposibil de aflat în micul nostru univers abominabil, cotidianul. Călătorim, deci, spre imaginea proprie a absolutului.

Omul nu va fi capabil niciodată să cunoască eternul într-un spațiu cu care este obișnuit. El va avea tendința ca întotdeauna să ceară din cer dorul paradisului. Doleanța veșnică a ființei va fi să împrăștie dragostea Edenului, acea iubire dezirabilă. Aceasta este misiunea tuturor, din momentul în care își încep viața în fila umanității. În această călătorie existențială, principalul concept călăuzitor și totuși atât de dominant este timpul. Dezideratul suprem pe care îl avem este menținerea echilibrului între secunde, ore, decenii. Între toate aceste măsurători, pământeanul trebuie să trăiască și să își croiască firul propriei sale vieți. Acest lucru se întâmplă prin cuvânt, solemnitatea divinității, prin gând, condiția cuvântului și prin literă, capitalul istoriei. Prin tot ceea ce face și prin felul în care omul a ales să își valorifice existența, acesta și-a format călătoria divină.

Există atât de multe feluri de a percepe călătoria, însă principalul concept pe care aceasta îl definește este pur și simplu viața. O călătorie supremă, în care, la rândul lor, se desfășoară alte mici călătorii. Există călătorii între astăzi și mâine, între cer și pământ, între o ființă și altă ființă. Noi umplem aparența fizică a ființei pe care o vedem cu noțiuni pe care le desprindem din perioada prezentă în care aceasta trăiește, nu prin trecutul călătoriei sale, nu prin experiențele sale, pe care numai și numai ea le cunoaște. Așa că omul este un adevăr și se poate numi așa doar la persoana întâi. O călătorie poate fi cunoscută doar subiectiv, așa cum o viață poate fi trăită doar prin prisma unui singur suflet.

Mara Muntean are 18 ani, este elevă la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Se îndepărtează de prezent și realitate prin versuri, dar observă și critică contemporanul prin proză. Se consideră o estetă, este într-o fugă continuă după absolut și după chintesența sufletului. Viitorul îi este străin, dar speră că va ajunge să aibă o meserie care să se bazeze pe exprimarea frumoasă.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*