Visul românesc- ,,la Vida Loca”

"în Păreri și opinii/Texte" by

Liniște. După asta poate tânjești cel mai mult. În timp ce motorul turuie non-stop iar cineva se îneacă cu proprii streptococi în compartimentul vecin, un telefon cu difuzorul semi-defect urlă cu manele lângă niște bărbați beți și o sticlă de Timișoreana ce se asortează cu tot decorul. Din când în când, cineva trece pe lângă compartimentul tău, cerându-și scuze la toată lumea de care se freacă, iar zece secunde mai încolo, nările tale, împreună cu tot vagonul se umplu de un miros de tabac amestecat cu urină. Nu e ca și cum cei doi bărbați cu manelele ar simți vreo diferență. Poate simți că nu mai ai aer. Poate ai vrea să dai drumul la aerul condiționat, dar îți aduci aminte că trăiești în lumea a III-a. Poate ți-ai dori să deschizi un geam, dar ți-e frică cum va reacționa nepotul băbuței cu vată în urechi, așa că inspiri adânc cu resemnare și persoanele de pe hol se uită cu ciudă și cu ochi dușmănoși la tine. „Cum îndrăznești să te plângi atâta timp cât ai loc de șezut, copil neobrăzat și răsfățat ce ești? Să fi văzut ce era pe vremea comunismului, plângeai de bucurie pentru ce ai acum.” Poate ști ce s-a întâmplat în vremea aceea doar din auzite și te convingi instant și constant că acum e mai bine și că putea fi mai rău, dar în același timp ești convins că se putea și mai bine.
După o moțăială forțată de aproximativ cinci sau zece minute, te trezește o vibrație și un sunet gălăgios și familiar, care la un moment dat îți aducea o stare de bine… numai de nu îl aveai ca ton de apel. În timp ce cauți telefonul care sună, nu poți să nu observi privirile îngrozite ale tuturor persoanelor din compartiment. Parcă poți citi pe fețele lor: Aesta-i… cum să zâșe…? Roacer d-ăla satanist. Din cauza lui și a muzicii pe care o ascultă nu mai vin copiii pe la biserică! De acolo atâta secetă! Aesta-i cu Dracu’!
Te simți ofensat sau nu, continui să-ți cauți telefonul care încă urlă cu Slayer sau Cradle of Filth. Găsești telefonul, răspunzi și începi să vorbești cu bunica ta. Totdeauna e bunica sau bunicul pentru că mami și tati au plecat în străinătate să lucreze pentru bani, ca tu și bunicii tăi să duceți o viață mai bună. Cauți motive, soluții și inculpați după ce termini de vorbit cu ea. Îți pui întrebări, dar conștiința ta îți răspunde la ele: De ce trebuie să îndur asta? Din ce cauză se întâmplă asta? Din cauza corupției! Cine-s cei corupți? Politicienii! Care politicieni? Probabil toți… Și ce pot să fac ca să schimb asta?! Nu prea poți pentru că totul ține de cei pe care-i votezi, deci chiar dacă ai ajunge de o seamă cu cei de sus, probabil nu ai fi ales dacă vine unul mai „deștept” îmbibat în mită, imunitate și așa te speli pe cap de parcă ai trăi ca la „Vida Loca”.
Vine și timpul în care trebuie să te dai jos din tren. Imediat cum ai pășit pe peronul gării, o figură mică și sărăcăcios îmbrăcată vine cu mâna întinsă la tine să-ți ceară un leu. Examinezi repede copilul cerșetor din cap până în picioare și stai să te gândești dacă îi vei da sau nu ceea ce ți-a cerut, dar fiind câtuși de puțin cizelat, îți amintești că nu tolerezi cerșetoria și că poate acel copil primește mai mulți bani într-o lună decât ai putea câștiga la job-ul tău part-time. Așa începi ușor-ușor să te frustrezi și cu vocea rece și plină de indignare îi răspunzi: Nu. Nu faci nici doi pași, auzi un zgomot dezgustător și în următoarea secundă te trezești cu saliva copilului pe spatele cămășii tale. Plin de nervi, te întorci la el, dar el e demult fugit. Îl înjuri printre dinți și continui să mergi spre ieșirea din gară cu gândul că vei ajunge acasă și că totul va fi bine. Poate mai ai și o bere păstrată la rece în frigider. Vrem sau nu, cu toții trăim „Visul” românesc.

Șuteu Alexandru-Marius

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*