M-ai dezamăgit

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

L-am întrebat cum arată frumosul pentru el…
Mi-a spus că îl privește chiar acum și că nu vrea să-i alunge strălucirea.
Cu un semn subtil, am înțeles…
credea că-mi eclipsează frumusețea, dar nu,
el mă făcea mult mai frumoasă…
Era același stimul ce mi-a declanșat simțirea,
același factor care să-mi sfâșie sufletul, era doar el…
Am fost strivită de realitate și încă sunt supusă acelui vis etern,
continuu care vrea dovada că nu va trăi pentru a rămâne la fel…
Sătui de lupte contradictorii, doborâți de gesturi fragile,
parcă ne-am diminuat și trăirea, aceea care ne făcea ca sărutul să nu fie banal,
iar privirea, nu atât de asemănătoare…
M-a durut și încă mă mai doare, n-ai observat că dăm târcoale
acelor obiceiuri de care ne feream…
M-am descătușat de ceea ce eram și mi-am înnegrit emoția,
ai renunțat prea ușor pentru a-ți mai păstra un loc…
Prea ușor…
Mi-am întrebat inima dacă a te părăsi e cea mai bună cale,
însă nu am ales eu, ci tu…
Gândeam cu voce tare, sufeream într-un glas mut,
cugetul îmi era cenzurat de orgoliu, eram într-un dezechilibru lăuntric…
Era un semn spre necunoscut, fiindcă nu te recunoșteam, dragul meu,
era un nou început pe vechile dureri, m-ai răpus rapid,
credeam că sunt asemeni unui scut de fier, unde-mi era firea definitorie?!
A plecat odată cu tine, am rămas acea fărâmă de durere,
aceea pe care ai creat-o după ce-ai plecat…

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*