Interviu cu aviatorul bistrițean Cristian Florin despre riscurile zborului cu parapanta – ați încerca?

"în Texte" by

Pornind de la această plăcere de a zbura cu parapanta, lucrurile pot fi aprofundate până la depășirea unor limite fizice și psihice, ajungând să îl practicăm ca sport. La finalul unei zile plăcute petrecute în natură și zbor, vom face o analiză a zborului. Totul se termină frumos cu gândul la următoarea zi de zbor într-un loc nou și oameni faini! Limita e cerul!

Cum a fost ultima dată când ai zburat ?

-O fost super fain. Pentru mine zborul e ca o perfuzie antidepresivă, antistres. Mă deconectez total.

Cum îți alegi locul de zbor?

-După direcția de vânt și după intensitatea acestuia. Cu cât vântul e mai puternic, cu atât parapanta e mai dificil de controlat, deci trebuie să îți alegi un loc potrivit. Înainte de fiecare zbor stau și urmăresc condiția meteo. Mai apoi, trebuie să îți cunoști limitele, teoria și de asemenea să o poți pune în practică. Dacă treci dincolo de acestea, te pui singur în pericol.

De când practici oficial zborul cu parapanta?

-Din 2011, atunci mi-am achiziționat propriul echipament. Până atunci zburasem numai cu echipament împrumutat. Însă ca să intru cu adevărat în tainele acestui sport a trebuit să fac un curs.

Care este durata unui zbor?

-Poate dura de la câteva minute până la câteva ore. Recent am zburat 80 de km în 4 ore de la Bistrița până la Sângeorz-Băi , am surprins și câteva poze minunate, cu munții Țibleș.

Mai zboară lumea cu parapanta?

-Da, de exemplu unii dăruiesc un zbor tandem drept cadou de ziua cuiva. Pentru zborul liber sunt mulți doritori, însă puțini au curaj. Le este frică de noi experiențe, mereu punându-l pe “dacă” înainte.

Te-a dezamăgit vremea vreodată ?

-Mi s-a întâmplat să urc pe munte, la Valea Străjii. Am urcat două ore jumătate, condițiile nu erau tocmai prielnice și am stat o oră sus să văd dacă se îmbunătățesc, însă nu s-a schimbat nimic, vântul nu îmi permitea să decolez așa că am stat doar și am admirat priveliștea.

Vrei să te autodepășești atingând noi altitudini?

-Da, mereu fac asta, dar o fac treptat. De-a lungul timpului am încercat să-mi depășesc recordul precedent.

Ai avut vreodată o întâmplare mai extremă?

-Din fericire nu tocmai extremă, dar odată a început să bată vântul mai tare și am avut o aterizare mai forțată.

Ce simți când ești în aer? Te întâlnești vreodată cu “frica”?

-Frica este exclusă, simți emoții în sensul larg al cuvântului, încă de când începi să-ți pregătești echipamentul de acasă și știi că te așteaptă un zbor.

Există un timp favorabil pentru zbor ?

-Pentru zborurile de distanță da, primăvara și toamna. În rest, se poate zbura oricând, dar trebuie să fii echipat termic adecvat. Să nu uităm că la fiecare 100 de metri scade un grad.

Care a fost cel mai lung zbor ?

-De  2 ore și 18 minute. Cu zborul trebuie să fii calm, să fii un gentleman, să ai răbdare și să te bucuri cu adevărat.

Ce trebuie să faci, ca novice, pentru a zbura?

-Să faci un curs, să îți explice cineva elemente de bază care să te ajute la zbor. Dacă ești începător, prima dată încerci câteva decolări, de pe loc drept, înveți cum să coordonezi parapanta, să o ridici. Primul zbor o să fie drept, pe o pantă lină și bineînțeles, nu foarte lung.

Ce poți spune despre primul tău zbor?

-Aveam 12 ani , m-a ajutat tata să decolez. M-a prins de piept și m-a tras ca să decolez. M-am ridicat la câțiva metri , dar am ajuns repede jos. Pentru mine acela a fost momentul primului zbor. 2-3 ani de zile nu am mai zburat deloc. Dar gândul mi-a rămas tot la zbor. De-a lungul timpului am încercat și alte hobby-uri cum ar fi pescuitul, dar până la urmă echipamentul a ajuns să ruginească în pod.

Cum te-ai deprins tu cu tehnicile de zbor ?

-Teoria atunci era transmisivă , învățam de pe niște foi primite de la tata care la rândul său le-a primit de la un curs :”ia și învață dacă vrei să zbori” .

Voiam să-mi cumpăr propriul echipament , însă fiind la liceu , nu aveam o sursă financiară sigură. Adunam banii de sandwich pentru asta. Din primii bani strânși mi-am luat parapanta. Restul echipamentului trebuia achiziționat din banii părinților, însă răspunsul mamei a fost ,,mă copile, cum să îți dăm noi bani să te nenorocești?” Până la urmă mi-am achiziționat toate cele trebuincioase, dar evoluția a fost foarte  lentă. Bazele și pregătirea în mare am făcut-o în perioada 2011-2016. Cel mai mare progres l-am făcut însă în 2017-2018. Cel mai înalt nivel îl reprezintă licența, când primești și o diplomă în acest sens.

Cât de popular e zborul cu parapanta ?

-Pe cei mai mulți tineri nu-i lasă părinții ori nu există interes , cel puțin la nivel de Bistrița. La Cluj însă se zboară frecvent, fără nicio problemă. Dacă ai 16 ani e nevoie de procură de la părinți, dar dacă ești major totul e în regulă. Oricum, nu există vârstă pentru a zbura.

Care sunt vitezele cu care zbori?

-Tu zbori odată cu parapanata, care are o viteză minimă, una maximă și o viteză de finețe, iar cea din urmă este esențială pentru un zbor eficient. Se referă la un zbor lung și lin, “fin” altfel spus.

S-au găsit prieteni care să-ți  împărtășească pasiunea?

-Am avut  prieteni chiar de vârsta mea, cu care obișnuiam să merg la zbor deși nu știam foarte multe într-ale zborului, însă după școală, aceasta era activitatea pe care o preferam.

Care crezi că e cel mai mișto loc pentru zbor?

-Austria. De acolo cred că se văd cel mai frumos Alpii.

Ai o persoană care te motivează?

-Da, Tibi Ușeriu, pot spune că mă motivează pentru că nu renunță niciodată, indiferent de ce obstacole îi ies în cale.

Te-ai gândit la o carieră din asta?

-Nu, momentan e doar un sport pe care îl practic din pură plăcere, să ajungi la performanță este dificil, necesită timp, condiții favorabile. Poți face carieră din asta, numai că nu în România, unde oamenii nu sunt așa deschiși.

Și … venind vorba de sport, studiile recente spun că la o oră de zbor arzi un baton snickers!

Care sunt scopurile tale?

-Zborul de distanță… totul e o strategie, praguri psihice peste care treci. Fiecare zbor este diferit, emoțiile diferă, felul de abordare și multe altele.

Nu “agățai fete din zbor” în perioada liceană?

-Nu am fost un băiat care să se afirme, nu am găsit asta o modalitate pentru agățat. Oricum înainte de parapantă am avut motocross, iar asta a fost de ajuns. Să nu mai spun de momentul în care am fost scos de doamna director Doina Pană din perimetrul școlii din cauza asta.

Cum te împarți între job, familie și zbor?

-Familia e mereu pe primul loc, bineînțeles. Apoi job-ul și în timpul rămas liber, zborul. Însă zborul mă relaxează, mă face să uit de toate și sunt în lumea mea înconjurat de gândurile mele. Doar aici se combină senzația de adrenalină cu peisajele minunate și fuzionează într-un amalgam complet de trăiri.

“Cerul este limita” –ce părere ai?

-Da… cred că asta e singura expresie prin care poți transmite cuiva ceea ce simți când ești în aer. Până unde poți zbura dacă cerul e limita? Până la urmă, noi suntem cei care punem restricții.

Ai vreo întâmplare mai amuzantă din experiența ta de om al aerului ?

-Ieri s-au uitat la mine un bătrân și o bătrânică la vreo 70 de ani, o oră și 19 minute, cât a durat zborul. S-au oprit din semănat, iar reacția lor a fost “no acum am văzut și minunea  asta”, iar apoi m-au întrebat cum reușesc asta și  le-am explicat, pe înțelesul lor: “Ia , mă leg în hamu ăsta și mă țâp de pe deal și cum bate vântu așa mă duc“. Multă lume visează să zboare, dar le e frică de nou. Totuși, eu cred că dacă nu profită de fiecare ocazie la momentul ei, mai târziu o să rămână cu întrebarea “Ce-ar fi fost dacă…?”

Marina Coroian

Ana Maria Pașcu

Lasă un răspuns