Mr. Robot – un serial care m-a ținut cu sufletul la gură. Iată de ce!

"în Texte" by

„Ce serial vreau să vizionez?” Întrebarea aceasta este atât de frecventă, încât nici nu ar avea vreo relevanță să insist prea mult asupra-i. Nicio problemă, totuși: un search rapid pe Google rezolvă dilema în mai puțin de câteva secunde – sau așa crezi. Vizualizând o infinitate de recomandări, tendința de a amâna luarea unei decizii finale crește din ce în ce mai mult; pe motiv că trailer-ul nu este suficient de convingător, sau din pricina posterului, care nu reușește să stârnească interesul suficient de mult. Cert este că, într-un final, toate acele ore alocate cercetării se dovedesc inutile.

Sau nu.

Chiar înainte de a renunța și de a abandona definitiv îndelungata căutare, în fața ochilor se materializează, timid, soluția salvatoare, semnalul binefăcător venit din partea Universului: Mr. ROBOT.

Mr. Robot

Mr. Robot este un serial american divizat în trei sezoane – se zvonește intens că va exista și un al patrulea – creat de compania USA Network și regizat de Sam Esmail. Încadrat în genurile dramă, respectiv thriller psihologic, acesta îl are în prim plan pe Elliot (jucat de Rami Malek), un tânăr ce trăiește în New York. Pe timpul zilei, job-ul acestuia se desfășoară într-o companie de securitate cibernetică, unde nici prin prestația și nici prin performanțele sale nu iese foarte mult în evidență, în comparație cu ceilalți angajați.

Nimic anormal până aici.

Viața acestuia este, însă, mult mai mult de atât.

Problemele de adaptare, precum și anumite tulburări psihice (depresia clinică, anxietatea socială, tulburarea de identitate disociativă) l-au determinat să se izoleze de restul lumii, în confortul și siguranța din spatele unui monitor. Practic, Elliot nu are viață socială, lucru ce a contribuit enorm în conturarea activității sale „nocturne”: tânărul, un geniu nedescoperit de către semeni, își folosește abilitățile în scopul spionării diverselor persoane din viața sa – puține, ce-i drept.

Încă din primul episod, acțiunea serialului prezintă o perspectivă foarte interesantă, accentuând în special evenimentul generator al primului sezon: momentul când Elliot este recrutat  de către Mr. Robot, anarhist și în același timp conducătorul unei grupări de hacktiviști – persoane ce, prin uzul obscur al computerelor și al rețelelor de internet, doresc să promoveze o anumită ideologie politică sau schimbare de ordin social – mai târziu cunoscută la nivel național sub numele de fsociety. Principala ambiție a acestui clan este de a distruge și a cripta datele financiare ale unui așa-zis „monstru corporatist”. E Corp, care din perspectiva idealistă a grupării, manipulează omenirea la scară mondială.

Odată integrat, Elliot va fi obligat să comită diferite operațiuni în colaborare cu ceilalți membri, mai mult sau mai puțin primejdioase, cum ar fi, spre exemplu, infiltrarea în bazele de date ale FBI.

Oare cu ce se va alege Elliot din jocul acesta diabolic, pe lângă o progresivă decădere a propriei ființe? Abuzul de morfină și pierderea neașteptată a unicei persoane cu care rezonase la nivel sentimental și emoțional îl vor arunca imediat în prăpastia disperării… plus sentimentul chinuitor că cineva s-ar afla mereu în urmărirea lui, incluzând aici paranoia și demența resimțită la gândul că ziua de mâine îi va aduce knockout-ul definitiv.

Caracterizat în câteva cuvinte, Mr. Robot cuprinde situații limită în care telespectatorul este pur și simplu hipnotizat atât la propriu, cât și la figurat de cele întâmplate, nenumărate cadre în care Elliot este surprins executând operațiuni complexe de hacking și monologuri interioare ce-ți lasă impresia că protagonistul ar suferi de tulburare schizofrenică.

Mr. Robot se enumeră printre puținele seriale ce au reușit să mă acapareze complet, până la ultimul episod. Am ajuns astfel, în mod paradoxal, să termin primul sezon într-o singură zi.

Fără alte adăugiri irelevante: ai văzut Mr. Robot? Dacă nu, atunci ce mai aștepți?

Diana Fiscutean

Lasă un răspuns