Paula Hawkins- Fata din tren

"în Cărți & Filme/Texte" by

Fata din tren este romanul autoarei Paula Hawkins. Un thriller psihologic care reliefează contrastul dintre monotonie și suspans, confuzie și certitudine, inconștiență și luciditate, viața anostă care deviază de la simplitatea existențială odată cu dispariția suspicioasă și incriminatorie a unui personaj. Totul devine un puzzle în care piesele sunt fragmente de memorie. Devastator.

„Tu nu o cunoști. Dar ea te cunoaște.”

Ea este călătorul din umbră. Aparent, duce o viață cu aer monoton, melancolic. Călătorește zilnic cu același tren, urmează același traseu din nou și din nou. Rachel Watson trece prin criza vârstei de mijloc și retrăiește fiorii iubirii prin intermediul celor doi îndrăgostiți pe care îi urmărește zilnic pe geamul trenului. Își imaginează cum decurge relația lor, îi îndrăgește și simte că îi cunoaște personal, pe când ei nu au nicio idee despre micul spion. „Jess și Jason”, porecliți de ea, sunt imaginea cuplului perfect, de invidiat.

Fiecare zi reprezintă copia celei din urmă. Rachel devine o victimă a viciilor și a singurătății, a minciunilor și scenariilor. Își petrece majoritatea timpului sub influența alcoolului, care devine refugiul său alături de călătoriile zilnice. Viața ei începe să fie incitantă în ziua în care, urmărind cuplul, surprinde gestul de infidelitate pe care Jess îl face în curtea casei, fiind mult prea apropiată de altul decât Jason. Este momentul în care Rachel decide să se implice direct în relația celor doi și pornește spre casa lor.

Se trezește în apartamentul ei, într-o stare îngrijorătoare, fără să își amintească nimic, plină de sânge și vânătăi, cu poliția chestionând-o despre noaptea precedentă. Află din ziarele locale că Jess a dispărut și nimeni nu știe nimic despre ea.

Este Rachel oare vinovată de dispariția fetei? Ce a făcut? Își va aminti înainte ca poliția să descopre adevărul?

„Nu am de ales, va trebui să devin puternică. Mi se închid pleoapele şi capul îmi cade în piept. Dau televizorul mai încet, astfel încât nu se mai aude aproape nimic, mă întorc cu faţa la spătarul canapelei, trag pătura peste mine şi cad în amorţire, simt, o să dorm şi apoi… pac, îmi fuge iar pământul de sub picioare şi tresar violent, cu inima la gât. Mi‑am amintit! Mi‑am
amintit!”

„Nu pot să risc. Nu suport gândul să am alte imagini în cap, alte amintiri în care să nu pot avea încredere, amintiri care se amestecă unele cu celelalte, se contopesc, se metamorfozează şi se dislocă, făcându‑mă să cred că ceea ce înţeleg nu este de fapt adevărat, sugerându‑mi să merg pe o anumită cale, când de fapt ar trebui să merg pe alta.”

Fata din tren este un roman excepțional, care m-a marcat și m-a învățat să fiu atentă la detalii și la cei din jurul meu. Este o adevărată lecție de viață, dovadă de implicare și întrajutorare în pofida riscurilor. Recomand cu încredere tuturor celor care apreciază suspansul și misterul.

Mihaela Horătău

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*