Negura prezentului

"în Texte/Păreri și opinii" by

Obscur! E atât de neortodox felul în care privim elementul nostru, cel în care trăim. Judecăm fără noimă și apreciem în contrar, privim doar în profan și închidem porțile realului.

O minciună!

Este doar ceea ce gândim, ceea ce vedem! Refuzăm să credem adevărata față a realului pe motivul banalului… Ne regizăm fiecare zi… Cum ar fi dacă n-am avea atâta neglijență?! Dacă am prețui fiecare clipă?!

Momente pierdute… și totul va rămâne pustiu.

Noi suntem doar bărcuțe pe râul vieții, plecăm ca și o plută, simplă dar cu cusur în al ei rost, apoi ne scufundăm ca o epavă veche, fără comori… doar cu nucleul amintirilor.

„Nu ține degetele greblă prin timp, fă-ți căuș, oprește clipa” (P.L.)

E greu să vezi ceva mare și frumos?!

Te-ai uitat vreodată spre cer, noaptea, la stele?! Le-ai observat? Acel sentiment de împlinire trebuie să triumfe mereu în interiorul tău, nu doar atunci. Întinde mâna spre cer, închide pumnul și prinde clipa. Ți se pare ridicol?! Nu este, reușești să transmiți din acel „nimic” un mare vis, o mare fantezie, un sentiment real!

Tu ai putut, ai curățat sufletul deja pătat…

Nechiti Anca

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*