Bellydancer-ul Dalilah s-a reîncarnat în Denisa Mikesz

"în Texte" by

Denisa Mikesz este elevă la Colegiul Național Andrei Mureșanu, în clasa a XII-a. Nici BAC-ul și nici stresul terminării liceului nu o împiedică să danseze și să practice actoria. Pasiunile îi sunt acum adânc ținute în suflet, iar una este dansul, cu care i-a încântat pe cei de la Românii au Talent unde a pus punct “i”-ului din “divertisment”. Cu o carismă de neegalat, pașește ca o felină pe teritoriul ei și își păstrează echilibrul fizic și psihic precum cel mai mare acrobat al lumii.

Cum ai început să dansezi?

Am început să dansez la vârsta de 3 ani, când am început cu dansul modern, intenția inițială a părinților mei fiind să am o ținută și să fac mișcare.

Cum decurgeau micile antrenamente de atunci și cum sunt cele de acum? Te-au ajutat?

Faptul că la 3 ani pe lângă dansul modern pe care îl făceam la antrenamente, era inclusă și puțină gimnastică și forță, m-a ajutat să mă pliez, mai apoi, pe aproape toate stilurile de dans.

S-a transformat dansul într-o iubire sau îl practici doar pentru sănătate?

Am iubit muzica și dansul chiar înainte să merg în picioare, iar după anii petrecuți în sălile Școlii de dans Beneritm și mai apoi a Clubului de dans sportiv Floris, dansul a devenit ,,pilula fericirii” pe care trebuie să o iau zilnic.

Consideri „pilula fericirii”, cum i-ai spus, remediu pentru bătrânețe?

Cu siguranță. Dansul este un mod de a te menține tânăr și totodată o eliberare de stresul cotidian.

Unde te vezi peste 10 ani?

Peste 10 ani îmi doresc nespus să mă aflu în India și să îmi creez o carieră artistică acolo. Simt că în acel loc îmi pot găsi menirea.

Care e dorința ta vizavi de India?

India pentru mine e o țară a contrastelor și a libertății totodată. Acolo oamenii sunt mult mai fericiți părerea mea. Studiind dansul și cultura indiană mi-am dat seama că undeva în sufletul meu sau într-o viață anterioară am trăit acolo. De aceea m-am axat pe dansul numit ,,Kathak”. Un dans ce reprezintă expunerea unei povești doar prin expresivitatea feței, a mâinilor și percuția dată de așa-zișii ,,ghungroo” (clopoțeii pe care i-am purtat și eu în picioare la ,,Românii au Talent”). Dorința mea este să mă pot muta în India pentru a fi și mai aproape de ceea ce înseamnă cu adevărat cultura hindu. Îmi doresc să mă perfecționez în ceea ce înseamnă dansul indian tradițional și să promovez aceste fuziuni între tradițional și contemporan. De asemenea, visul meu este să intru în lumea filmelor de la Bollywood care necesită multă coordonare, dans, dar și abilități teatrale.

Vezi țara noastră mult mai diferită decât India?

Între India și România sunt foarte multe diferențe. În primul rând cultura și religia sunt total diferite. Îmbrăcămintea, muzica, felul de a gândi sunt de asemenea diferențe. Ce apreciez eu la ei este că sunt deschiși provocărilor de a colabora cu tinerele talente din afara țării lor și faptul că au o bucurie în a ajuta o persoană care depășește orice limită.

Ce îți spune ție cuvântul „premiu”?

Încununarea muncii depuse de-a lungul timpului.

Dacă ți-ar fi încununată munca depusă cu un premiu mare, ce ai face cu banii?

Nu cred că m-am gândit vreodată exact la asta, dar cel mai probabil aș investi în cariera mea și le-aș răsplăti părinților mei munca depusă în tot acest timp, în care m-au format ca om.

Ce ar trebui să știe orice om, despre tine, pe lângă faptul că dansezi ?

Pe lângă dans o altă iubire a mea este actoria. În rest, cred că orice om trebuie să știe că sunt o persoană deschisă, plină de energie, pregătită mereu pentru o nouă provocare a vieții.

Ce poți să ne spui despre experiența ta de la „Românii au Talent”?

A fost o experiență unică și spontană totodată. Înainte să mă înscriu la emisiune am fost încurajată de oameni care m-au văzut dansând și, bineînțeles, de părinții mei. Acea zi, când am fost față în față cu scena, camerele și juriul a fost extraordinară. Pentru mine e un vis împlinit faptul că am arătat oamenilor cine sunt eu și în același mod le-am arătat pasiunea mea. Când a început muzica am simțit că nu mai era nimeni în jur și că pur și simplu sunt lângă Oceanul Indian pe o plajă și dansez. Nu o să pot uita niciodată experiența Romanii au talent, pentru că a fost prima dată când am apărut singură pe o scenă atât de mare cu o coregrafie proprie. Mă bucur că am reușit să îmi împlinesc acest vis și cu siguranță îmi voi duce pasiunea mai departe.

Te gândesti la o carieră în domeniul coregrafic?

Momentan concentrarea mea e mai mult pe partea teatrală si cinematografică, însă nu aș renunța niciodată la ideea că, la un moment dat, voi putea avea școala mea de dans, unde să le împărtășesc copiilor câte puțin din această lume fabuloasă a dansului.

Ce sport ai vrea să urmeze viitorii tăi copii?

Bineînțeles că o să încerc cu dansul la început să văd dacă le place, dar dacă ei nu se vor regăsi acolo, în sala de dans sau pe scenă, îi voi lăsa să își urmeze calea în cadrul unui sport care i-ar face fericiți și îi voi susține cât se poate de mult.

Ce mesaj ai pentru adolescenții și în special tinerii care vor să practice acest gen de dans?

Dansul indian este o adevarată lume în care poate puțini se vor regăsi, dar pe aceia care vor simți că acest dans îi face fericiți îi sfătuiesc să nu se lase pradă gurilor rele. Cei care vor alege să practice acest tip de dans, le sugerez să danseze cu inima, să simtă fiecare mișcare, emoție si expresie pentru a da culoare dansului lor. Și de asemenea, să nu uite că fără muncă, studiu si multă determinare nu vei putea ajunge la rezultatul dorit.

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns