Căutând-o pe Alaska – John Green

"în Texte/Cărți & Filme" by

„Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.”

Miles Halter, un adolescent pasionat de ultimele cuvinte rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viață, pleacă la Culver Creek, o școală cu internat, în căutarea „Marelui Necunoscut”.
Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă și seducătoare, Alaska Young îl atrage într-o lume misterioasă, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolivar, faimosul general imortalizat de Gabriel Garcia Marquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?”.
Necunoscutul se dovedește mai tulburător decât și-ar fi imaginat vreodată, și nimic nu va mai fi la fel.
Acest roman este împărțit în două mari capitole: Înainte și După. Înainte, Miles nu avea prieteni în Florida, familia i-a fost mereu aproape, dar simțea că ceva îi lipsește, așa că s-a hotărât să o ia pe urmele tatălui său, și să meargă la Culver Creek, unde avea să găsească Marele Necunoscut. Acolo se împrietenește cu Colonelul, Takumi, Alaska și mai apoi, cu Lara; ei sunt puși pe șotii, făcând farse celor mai bogați din acea școală, pe care nu îi simpatizau prea mult.
E un roman frumos, relaxant și chiar amuzant; au existat câteva fragmente care m-au făcut să râd până la lacrimi, și chiar m-am regăsit în unele pasaje.
Chiar  în momentul în care nu te așteptai deloc să se întâmple ceva extraordinar de zbuciumant, s-a întâmplat. Atunci, toate personajele încearcă să pună la un loc toate amintirile, pentru a realiza un tablou final, care ar putea avea răspunsul la tot ceea ce s-a întâmplat ulterior.
„Căutând-o pe Alaska” de John Green  surprinde perfect intensitatea trăirilor și disperarea care definesc adolescența. Frumusețea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic.
„Fetele vor plânge, iar băieții vor găsi dragoste, atracție și dorință în parfumul de vanilie și țigări pe care îl răspândește Alaska.”
Îl recomand cu mare plăcere! Cu siguranță vă veți regăsi în acest roman.

Două dintre citatele preferate:
“Când adulții spun cu acel zâmbet viclean și stupid “adolescenții cred că sunt invincibili”, ei nu știu câtă dreptate au. Nu trebuie să fim niciodată lipsiți de speranță, deoarece nu putem fi niciodată distruși ireparabil. Noi  credem că suntem invincibili deoarece CHIAR suntem. Nu ne putem naște și nu putem muri. Precum orice formă de energie, putem doar să ne schimbăm aspectul, mărimea și manifestarea. Ei uită asta când îmbătrânesc. Se sperie de gândul că ar putea să piardă și să dea greș. Dar acea parte din noi, care e cu mult mai mare decât suma tuturor părților noastre, nu are început și nu are sfârșit, deci nu poate da greș.”

Ultimele cuvinte ale lui Thomas Edison au fost: „E foarte frumos acolo”. Nu știu unde se află acel „acolo”, dar bănuiesc că e undeva, și nu pot decât să sper că e frumos.”

Izabela Ilvan - 17 ani, elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu", profil mate-info. Pasionată de artă și științe. Adoră cărțile și filmele, mai și scrie câteodată. O fire deschisă și dornică să afle cât mai multe.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*