Generaţia nouă, generaţia artistică

17 ani şi un suflet de artist. Aşa o descriu eu pe Antonia Koller. Pasionată încă de mică de pictură, s-a decis să evolueze, descoperindu-şi astfel dragostea faţă de fotografie. Elevă la “Liceul Teoretic Radu Petrescu” din Prundu-Bîrgăului şi membru în “Clubul Artiştilor”, Antonia îşi rezervă timp şi pentru latura artistică.

Î: Cum ţi-ai descoperit această pasiune?

R: Fiind întotdeauna îndrăgostită de pictură, m-am îndrăgostit foarte uşor şi de fotografie. Din momentul acela am ştiut că modul în care priveam lucrurile din jurul meu se schimbase.

Î: Cine te susţine în ceea ce faci?

R: Familia m-a susţinut mereu cel mai mult. Prima oară când am pus mâna pe un aparat foto, a fost acum foarte mult timp, când eram mică. Aveam acasă un aparat cu film, pe care părinţii mă lăsau să-l folosesc când călătoream, de sărbători sau la ocazii speciale, după care aşteptam cu nerăbdare developarea pozelor. Mai târziu…, mai târziu am început să fac poze cu telefonul pe care, mai apoi, le prelucram. Însă, mi-am dat seama că, pentru mine nu era îndeajuns, aşa că mi-am propus să trec la un alt nivel, pentru a mă putea perfecţiona. Mult timp, dorinţa de a deveni un fotograf a fost doar un vis ireal. Dar iată că, la 16 ani,  cu sprijinul tatălui meu, am ţinut pentru prima dată în mână propriul meu aparat de fotografiat şi de atunci îl iau cu mine oriunde aş merge.

Î: Ai participat la concursuri din acest domeniu?

R: Am participat doar la câteva, propuse de câţiva profesori de la şcoala la care învăţ.

Î: Cum te-ai descrie în câteva cuvine?

R: Hmm… sunt o persoană perseverentă, lucru pe care l-am dezvoltat şi în domeniul fotografiei, creativă şi ambiţioasă.

Î: Pe lângă fotografie, ce pasiuni mai ai?

R: Cum spuneam adineauri, iubesc să pictez. Mi-a plăcut să fac asta mereu, dar serios m-am apucat acum 2-3 ani. Aceste două pasiuni îmi ocupă aproape tot timpul, dar e minunat atunci când faci ceea ce îţi place şi asta te împlineşte cu adevărat.

Î: Cum se îmbină viața de liceană cu fotografia şi pictura?

R: Aş putea spune că viaţa de liceană şi pasiunile mele merg mână în mână. În liceu, am obţinut postul de Director Departament de Presă, ceea ce îmi oferă posibilitatea de a surprinde, prin fotografiile mele, momente speciale în cadrul evenimentelor organizate de școală, şi pe lângă asta, fac parte şi din “Clubul Artiştilor”, un atelier de pictură… activităţi care, de altfel, înfrumuseţează perioada liceului.

Î: Cum te vezi peste câţiva ani?

R: La fel ca acum, într-o contiună căutare de inspiraţie, făcând ceea ce iubesc. Vreau să rămân un fotograf, să mă perfecţionez pe parcursul anilor în acest domeniu şi să fac mai departe fotografii cu multă discreţie şi autenticitate, extrem de simple şi de bun gust, curate, fără procesări exagerate care să schimbe realitatea; imagini sincere.

Î: Ce sfaturi le-ai da celor care dobândesc aceleaşi pasiuni ca şi tine?

R: Să nu renunţe niciodată la visul lor, indiferent de părerile celor din jur. Personal, faptul că am descoperit fotografia m-a adus în culmea fericirii şi nu aş schimba asta pentru nimic în lume. De ce? Am simţit pe propria piele ce înseamnă să stai cu sufletul la gură din clipa în care privești prin vizorul aparatului până în momentul declanşării, să simţi cum timpul se opreşte în loc, nu mai există nimic altceva în jurul tău, eşti doar tu şi o secundă care se va transforma într-o amintire. Pozele sunt o colecţie de momente, reprezentând pentru mine cel mai puternic mod de a mă exprima fără ajutorul cuvintelor; fotografiile vorbesc de la sine, iar ele vor transmite întotdeauna ceva, fie că aleg să surprind fericirea gingaşă din zâmbetul unui copilaş, bucuria din ochii părinţilor, tristeţea din sufletul unui nevoiaş, evlavia unei bătrâne, sinceritatea, indiferenţa, furia, lacrimile, pacea, suferinţa, afecţiunea sau extazul oricărei persoane. Am început cu macro-uri şi peisaje, îmi place foarte mult să surprind natura în toate formele ei, dar mereu ceea ce m-a atras cel mai mult a fost să fotografiez oameni şi să surprind un pic din sufletul fiecăruia în fotografie, iar atunci când vezi cadrul, să tresari puţin. Iubesc privirile puternice şi expresivitatea. Să fii fotograf înseamană să experimentezi momente magice, iar eu aleg să-mi împărtăşesc micile părţi de suflet celorlalţi, mai departe transmiţând cadrele pe care le trăiesc cel mai intens.