Aflat pentru prima dată la Bistrița, Sagy Zwirn acceptat să ne acorde un interviu, în exclusivitate pentru revista POV21. Pentru cei care nu-l cunosc, Sagy Zwirn este un scriitor israelian, avocat certificat și fost procuror. Povestirile scurte și articolele sale au apărut în diverse publicații, inclusiv în revista Quarterly Review și în revista Evergreen. A tradus două romane în ebraică pentru un mare editor israelian, iar povestirea lui “Carthage” a fost acceptată spre publicare în revista Yale.

Î: Unde și cum îți găsești inspirația să scrii?

R: Ei bine, cred că și asta este o chesiune de practică și experiență. Există diferite tipuri de
scriitori; poeții sunt mai predispuși spre momente de inspirație, dar pentru a scrie o carte de 300-400 de pagini, lucru care face parte din cariera de romancier, trebuie să scrii zi de zi, trebuie să stai ore întregi și să scrii, și să rescrii și să-l dai agenților, editorilor și așa mai departe. Nu poți aștepta ca fiecare propoziție să aibă acea mare scânteie de inspirație.
Diferiți scriitori au diferite tipuri de muncă riguroasă. De exemplu, Tolstoi obișnuia să scrie
patru ore pe zi și lucra patru ore în fiecare zi, indiferent cât de multe pagini punea jos pe
hârtie. Există un element de rigiditate! Dacă nu faci asta, scrierea unei cărți poate dura și 20 de ani. Pentru o carte trebuie să existe, o primă cale de inspirație pentru a începe procesul, dar procesul în sine are loc zi de zi.

Î: Care este opinia ta cu privire la „blocajul scriitorului”?

R: Oh, este foarte romantic, unii scriitori îl au, le place să-l pună în cărți și filme, precum scena
cu scriitorul și pagina goală. Poate fi adevarat, dar scrisul este foarte personal. Din fericire eu nu am suferit foarte mult de această problemă, dar știu câțiva care au făcut-o. Există un element de anxietate, deoarece unii oameni doresc ca fiecare propoziție să strălucească, iar apoi le este teamă că nu vor fi la nivelul așteptărilor.

De obicei, ceea ce se întâmplă nu este că nu ai nicio idee sau nimic despre care să scrii, îți
este doar teamă de mediocritate, de a scrie ceva care nu este suficient de bun. Această idee
intră în capul oamenilor și se înrăutățește din ce în ce mult. Eu mă bazez foarte mult pe partea de revizuit, nu trebuie ca fiecare propoziție să fie perfectă de la început. Scriu și, mai târziu, dacă propoziția nu este suficient de bună o voi scoate, o voi schimba, o voi face mai bună.

Î: Și credem că familia joacă un rol major în cariera cuiva. Pe tine cum te-au susținut?
R: Familia mea m-a susținut foarte mult! Este important să ai un mediu susținător, care poate fi
format din familie, soție, copii, asta în funcție de stadiul în care te afli.
Mai apoi, să obții bani din scris nu este ceva ușor, mai ales dacă vrei ca acesta să fie cariera
ta. Chiar dacă prezența familiei este esențială, trebuie să îți găsești propria cale. Mulți oameni
nu pot trăi doar din ceea ce scriu, așa că o fac alternativ cu ceva care să le ofere banii pentru a
trăi. Am lucrat și în alte domenii pentru o vreme și încă încerc să ajung în punctul în care să
mă ocup doar de scris. De exemplu, scrierea în limba engleză îți oferă ocazia de a obține o
audiență mai largă, multe țări sunt deschise spre tine, iar asta chiar și pe mine mă ajută foarte
mult.
Am început în ebraică când eram foarte tânăr, dar apoi am început să citesc mult în limba
engleză și mi-a plăcut pur și simplu, mai ales ficțiunea. Asta și aspectul comercial, desigur,
m-au determinat să scriu în engleză.

Î: Pui oamenii de zi cu zi în cărțile tale?
R: Da, dar de obicei nu exact așa cum sunt. Fitzgerald a spus că nu-ți vei pune niciodată sora
într-unul dintre romanele tale și sunt de acord cu el, dar iei lucruri și le integrezi.
Am văzut un model de comportament și mi-am amintit, l-am notat și apoi am văzut altceva și
le-am pus împreună cu lucrurile pe care eu le fac și creez ceva nou.

Î: Deci, este un amestec?
R: Da, este un amestec! Pentru că atunci când faci singur acest amestec, îl poți controla, îl
înțelegi mai bine. Nu poți să te afli în capul unui om, dar poți controla persoana pe care ai
creat-o și o înțelegi pe deplin.
Apoi, unele dintre povestirile mele se bazează parțial pe evenimente reale, dar întregul
scenariu este o poveste pe care am creat-o în capul meu și lucrez în interiorul acelei lumi. Din
nou, un amestec!

Î: Cum este meseria de avocat?
R: În primul rând, cred că legea din România este foarte diferită în comparație cu legea
israeliană. Există căi diferite pe care le poți urma ca avocat, de exemplu, există legea penală, unde
trebuie să urmărești penal criminalii, mai apoi este legea comercială, cum ar fi contractele,
colaborarea cu companii și așa mai departe.
Chiar acum mă ocup doar cu lucruri care au de-a face cu scrierea, cum ar fi traducerea și
editarea; dar am fost procuror în armată, așa apărând și una din cărțile mele.
În mod evident, este o meserie interesantă, dar aș vrea să spun că trebuie să ai stomac pentru
asta.
Apoi, pentru a fi complet cinstit, începi ca sclav. Lucrezi ore bune, primești bani puțini, o
mulțime de lucruri sunt obositoare și nu prea interesante. În cele din urmă, când acumulezi
niște experiență, vei obține mai mulți bani și cazuri mult mai fascinante. Poate fi o slujbă
plăcută, poți obține multe, dar cu siguranță nu este ușor.
Oricum, foarte puțin din ce studiezi are de-a face cu practicarea legii. Am făcut școala și am
și masterul, este o parte teoretică interesantă, dar practica este foarte diferită.

Î: Sunt scriitorii acei oameni care au capacitatea de a vedea complexitatea în lumea asta?
R: Cred că oamenii, în general, sunt complicați și cred că a fi scriitor presupune să fii și mai
complicat și, probabil, pe măsură ce scrii, pe măsură ce lucrezi, lucrezi și la pătrunderea în
mințile oamenilor, un fel de muncă psihiatrică. Ai un fel de multipă personalitate. Ești fiecare personaj din fiecare roman pe care îl scrii. Cele rele, cele ridicole, cele deștepte, toate acestea sunt aspecte diferite ale tale.

Î: Ai un sfat pentru adolescenții care vor să înceapă să scrie?
R: Mai întâi de toate, citiți mult, citiți cât mai mult posibil. Nu știți ce vă place înainte de a vedea
lucruri diferite. Există locuri de pregătire pentru cei care doresc să pășească în această carieră,
dar majoritatea scriitorilor nu devin scriitori cu ajutorul acelor locuri de formare, ei devin scriitori prin ei înșiși, prin citire și scriere.
În al doilea rând, scrieți și scrieți cât mai mult. Din nou, trebuie să înțelegeți că primul lucru
pe care îl scrieți nu va fi perfect, ar putea fi chiar rău, dar totul este un proces.
Același lucru se întâmplă atunci când te duci la școala de medicină, nu te aștepți să fii chirurg
în a doua săptămână.