1000 de regrete m-au făcut să-mi reanalizez
trupul ăsta-colivie, închisoare, câmp de forță
ce mi-a făcut sufletul una cu pământul.

1000 de săruturi ți-am plasat sălbatic
în încercarea disperată de a fi al meu,
neștiind însă că nu posedăm oameni.

1000 de cuvinte-am înșirat pe hârtii goale
sperând că peste ani când le voi reciti
o să le dau un sens și o să le justific.

1000 de motive am avut ca să plec
să mă-nalț pe mine, trupul ăsta depravat și sufletul bezmetic
dar am rămas doar ca să creștem în lumină.

1000 de gânduri spre prăpastie mă-mping
spre negură, spre pustiul ce-există deja în mine
însă cu unghiile mă țin tare de ceea ce mă face om.

1000 de motive pentru-a trăi mă leagă de prezent,
de clipa asta pe care nu pot s-o pierd sărind.
Rămâne-atâta viață-n față…