milenialii

Milenialii – generația spiritului revoluționar și a toleranței

"în Păreri și opinii/Texte" by

Milenialii (persoane cu vârsta cuprinsă între 0 și 35 de ani) sau copiii Diavolului – nicio diferență în accepțiunea socială curentă. Etichetați ca leneși consumatori de resurse economice și pângăritori de virtuți culturale, cu toții suntem traumatizați de tendința persoanelor din afara acestei generații de a ne judeca nemeritat de aspru și de tranșant față de toate erorile noastre.

Această mentalitate este rezultatul uneia dintre cele mai mari probleme socio-economice pe care le-a cunoscut omenirea: războiul.

Supraviețuitorii celor două Războaie Mondiale sunt cei care au fost obligați să reconstruiască societatea în urma lor. Au refăcut vieți. Au refăcut familii. Au refăcut case și au ridicat monumente. Toate acestea au fost, însă, bazate pe durerile și frustrările – traumele – cauzate de pierderile de vieți și de ororile masacrelor inutile.

Prin urmare, deși cu bune intenții, construcțiile lor sociale sunt fundamentate pe frici generate de războaie. Nu avem voie să uităm cum secolul XX este marcat de sclavie, tortură, violență, imoralitate, manipulare și desfrânare. Acestea au alimentat o omenire însetată și înfometată de chin. Înfricoșător e că acestea au stârnit o explozie economico-demografică fantastică.

Această analiză a avut ca scop să explice de ce persoanele de peste 60 de ani sunt, în general, mofluze și inadaptabile. Noi în România am avut, însă, o problemă și mai mare – Comunismul.

Dictatura comunistă, mai ales cenzura și strictețea ei, sunt cauzele fundamentale pentru care România este atât de înapoiată social. Foametea, lipsa de alimente și bunuri de bază, alături de cele anterior menționate, pictează circumstanțele perfecte în care un popor subjugat își poate cultiva cea mai urâtă adaptare psihologică:

Auto-îndreptățirea

Aceasta este boala celor născuți în anii 60’, 70’ și 80’, cei care erau în floarea vârstei la momentul căderii Comunismului și a Revoluției. Aceștia sunt cei care cred că dacă au suferit câinește, li se cuvine totul. Adevărul, dragi cititori, este că nimănui nu i se cuvine nimic. Pentru tot ceea ce primim trebuie să lucrăm.

Iubirea se răsplătește cu iubire, munca se răsplătește cu recunoștiință și muncă, etc. Persoanele care cred că suferința le aduce vreun privilegiu înaintea noastră sunt și cei care, odată ajunși la vârsta pensionării, consideră că milenialii au datoria de a-i îngriji din banii noștri și din truda noastră. Logica lor nu este neapărat incorectă.

Se presupune că noi suntem mai liberi ca ei.

Avem mai multe posibilități. Locurile de muncă sunt, teoretic, mai multe și mai bine plătite. Noi suntem tineri și putem înghiți orice pentru că încă suntem adaptabili. Realitatea e că nimic din acestea nu e fezabil sau real.

Nu avem venituri așa mari, nu suntem noi așa mulți (natalitatea încă fiind negativă). Criteriile de selecție pentru locuri de muncă sunt din ce în ce mai stricte. Am pierdut aproape integral partea practică a meseriilor – toți se vor manageri și, chiar ei ne pun bețe în roate prin deciziile pe care le iau.

Însă, din păcate, e chiar vina lor. E vina lor că s-au spălat pe mâini de orice responsabilitate morală, e vina lor că au lăsat țara să fie preluată de corupție și mâncată de vie de hoți și de analfabeți. E vina lor că economia nu duduie și că taxele cresc, iar salariile scad. E vina lor că, în loc să ia decizii, au stat deoparte ca să își lingă rănile. E vina lor că educația nu mai e prioritară.

E ușor să ai pretenții de la cei lângă care nu lupți.

Nu te costă nimic să spui că soldații noștri, oamenii de rând care luptă zilnic pe fronturile supraviețuirii, în loc să își trăiască tinerețea, trag nebunește ca să își protejeze drepturile de bază și ca să susțină o clasă socială, fundamental auto-îndreptățită, care crede că milenialii sunt o pacoste pe fața pământului și că aceștia risipesc materia primă pe care ei au adunat-o cu durere, sudoare și chin.

Este fals, pentru că noi încercăm să ne arătăm recunoștința fără măcar să avem posibilitatea reală de a o face. Că mulți nu fac nimic este o consecință a faptului că ei au lăsat țara să decadă. Când fac judecăți de valoare și zic că milenialii sunt leneși și nerecunoscători, omit faptul că tinerii sunt oglinda părinților lor. Ei se dezic de orice responsabilitate și așteaptă ca noi să salvăm țara pe care ei au eșuat să o protejeze.

Și o vom face, dar nu pentru ei; o vom face pentru noi.

O vom face pentru că Dumnezeu ne-a dat o țară absolut superbă care, cu efort, ar putea deveni Perla Europei. Ar fi sub demnitatea noastră ca oameni să o lăsăm să se piardă cu totul. Viitorul este în mâinile noastre.

Schimbarea suntem noi înșine!

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi