Î: Cum a fost copilăria ta în Beclean? Dar perioada liceului?

R: Faptul că sunt singur la părinți a fost foarte important, pentru că am primit atenție. Părinții mei erau plecați în Reșița și stăteam cu bunicii, care erau profesori de matematică și îmi dădeau lecții. Le făceam repede și primeam aprecierea aceea, un fel de like pe vremea respectivă. Și așa am intrat la școală, obișnuit să primesc atenție, crezând că trebuie să mă dau în spectacol și să primesc aprobarea celorlalți.Becleanul e un oraș destul de micuț, are 10.000 locuitori și simți foarte mult presiunea socială. Mama era doctor, copilul doamnei doctor nu poate umbla cu copilul lui…ceva satanist, nu-i voie. De la început ai niște limitări în momentul în care crești. Perioada liceului am încercat să o șterg. Cred că schimbarea s-a produs în momentul în care am plecat din Beclean la facultate, pentru că eram destul de liber. Până atunci, chiar și atunci când veneam cu maică-mea la Bistrița să îmi cumpăr adidași îi ceream ei aprobarea: „Ce zici, îs tari?” Dacă zicea că da, mi-i cumpăram, dacă nu, nu. Practic, viața mea la Beclean a fost sub astrul mamei mele, care m-a ghidat.

Î: Nu te-ai simțit pierdut când ai ajuns la facultate și nu mai era mama ta lângă tine să te îndrume?

R: Cel mai bun lucru e să dăm cu capul cât mai repede. Teoria mea e că, orice greșeală faci până la 30 de ani, poți să o repari. Poți să faci o alegere greșită, să-ți dai seama, și pe urmă să faci o introspecție. Într-adevăr, am avut un șoc, nu știam cum se plătesc facturile, nu aveam de mâncare. Pe parcurs înveți, dar e nevoie de dușul de apă rece și când ieși de acolo ești fresh. Așa se întâmplă cu orice lucru în viață.

Î: Care a fost momentul de cotitură din viața ta, momentul în care ai decis să ieși din zona de comfort pentru a face altceva?

R: Undeva în jurul datei de 21 decembrie 2012, atunci când a fost „sfârșitul lumii”, am avut o stare foarte interesantă, am avut o revelație în adevaratul sens al cuvântului. Stăteam zile întregi și plângeam de bucurie, zici că eram pe droguri permanente, a fost fantastic. După, am citit că, de fapt,Sistemul nostru Solar a fost orientatcătre centrul galaxiei, acolo unde a existat multă energie și inteligență. Am avut o stare de bine cam două săptămâni, după am pierdut-o, dar mi-am dat seama spre ce vreau să mă îndrept: spre libertatea absolută.

Î: Ai avut rețineri în a posta un videoclip pe internet, pe motiv că nu o să fie primit bine de public?

R: La început da, dar entuziasmul și euforia mea erau imense. Atât de mulțumit eram de acțiunile mele, încât rezultatul nu mai conta. Cred că asta este cel mai important: să fii fericit cu acțiunile tale, nu cu rezultatele. Eu sunt fericit cu ce am făcut, dacă are efect negativ sau pozitiv nu mă interesează, eu am pus energie bună. Una din calitățile cele mai importante e să livrezi, să duci lucrul până la capăt, bun sau rău. Sunt foarte mulți care nu încep lucruri în viață pentru că așteaptă momentul perfect, ceea ce este foarte greșit. Du-te, livrează, și pe parcurs te adaptezi. Postează video-ul, primește feedback-ul, iar pe baza lui, ține cont în urmatoarea chestie pe care o faci

Î: Crezi că videoclipurile te-au ajutat să îți șlefuiești orgoliul?

R: Da, acum nu mai simt nevoia să postez pe Facebook. Săptămânal îmi hrănesc chestia respectivă. În ceea ce privește orgoliul, deși mă știe tot mai multă lume, săptămânal îmi propun să mă duc în locuri în care sunt umilit. După aceea, sunt cool. De exemplu, când mă duc în club și vin două fete și își fac poză cu mine, după aceea îmi este rușine să mă mai duc la o fată dacă sunt refuzat, că de fapt sunt prea șmecher. Dar dacă mă duc în alt club unde știu că intrarea e interzisă și îi spun să mă lase înăuntru că sunt Mircea Bravo, iar el nu vrea, și în jurul nostru e multă lume, văd ca sunt umilit și după, altfel mă duc în club. Sunt relaxat, I am a piece of shit, mă pot da la oricine.

Î: Cum arată procesul prin care ție și echipei tale vă vin ideile pentru videoclipuri?

R: Avem o ședință de creație și două feluri de video care sunt plătite acolo.Fie ai o pornire, omul îți spune ce și cum ai voie să faci, sau nu ai nicio pornire și te focalizezi pe ce este curios omul.În primul rând te joci cu atenția omului: dacă eu fac un video despre problemele preșendintelui, nimeni nu le simte. Dacă fac un video despre locurile de parcare, toată lumea le simte. Încercăm să fim cât mai autentici, tot timpul există un conflict, iar eu întotdeauna sunt cel care pierde.

Î: Ce faci când nu ai inspirație?

R: În momentele în care nu ai inspirație dezvolți cea mai multă inspirație. Noi facem săptămânal ședința de creație, ne punem la masăși încercăm să ne jucăm, să găsim metode analitice ca să reușim. Ne gândim care sunt chestiile unde e atenția noastră, pornim de la ele și găsim niște motive mai tehnice ca să facem scenariile, care nu sunt neaparat meritul meu, ci suntem o întreagă echipă.

Î: Tematica videoclipurilor s-a schimbat de-a lungul timpului, de ce?

R: La început le-am făcut foarte îndrăznețe, pentru că eu tot timpul aveam decizia: mă mai întorc la avocatură sau nu? Și în momentul în care tu faci niște video-uri foarte agresive, nu mai poți să te întorci la drept. Asta îți dă o putere foarte mare, pentru că doar înainte mai poți merge. Dacă în primul video pe care îl făceam povesteam la o cameră, m-ar fi întrebat „ce tot te prostești la cameră?”. Dacă făceam un video cu prietena, pe care o apucam de sâni: „ce faci, iar exagerezi?”. Dacă mă îmbrăcam în femeie, eram agresiv, dacă mă îmbrăcam în scutec, și mai agresiv, dacă apăream din prima în scutec, era gata, ca și cum te-ai băga într-un duș cu apă rece și ești liber. În ceea ce privește farsele în care aveam camera ascunsă, eram limitat la o chestie foarte măruntă, pur și simplu mi-am lărgit gama de lucruri pe care le pot face. Pot în continuare să fac farse într-un context, dar pot să și prezint un produs. Eu sunt la fel de autentic, pun în continuare valoare lucrurilor, dar ajung la mult mai multă lume.

Î: Tu reprezinți o afacere?

R: Da, noi suntem o firmă, care se numește Bravo Production.Ne ocupăm cu clipurile virale, noi am avut anul trecut 2 milioane de vizualizări, noi încheiem un contract, facem un scenariu, îl timitem, dacă ni se dă OK-ul trecem la producție, dupăîl postez pe pagina mea.E un exemplu de venit din ceea ce facem noi. Pe lângă asta, mai avem o grămadă, suntem o agenție de publicitate.

Î: Ai preluat ceva de la cursurile pe care le-ai urmat la drept, transpunându-leîn munca ta?

R:Am făcut un video „Cum am luat bătaie”.Făceam pe parcagiul și ceream bani oamenilor. La un moment dat, au venit vreo 3 și m-au bătut. După, am oprit camera și a venit poliția, ăia ne-au bătut și au chemat și poliția. Au venit și ne-au întrebat „ce faceți aici?”. „Farse”.„Cum adică? De ce?”„Pentru că asta facem noi.”„Cu asta vă ocupați voi?” „Da”. „Ar trebui săvă schimbați job-ul”. „Dacă eu v-aș spune să vă faceți pompieri, ar fi sfidare, pentru că voi sunteți polițiști. Are el vreo infracțiune pentru care să mă acuze pe mine? Pentru că eu am o infracțiune pentru care să-l acuz pe el, vătamare corporală”. „Păi ar fi infracțiunea de cerșetorie”. Eu știam că cerșetoria este o infracțiune de obicei dacă e repetată de minim 3 ori și am spus: „din păcate, infracțiunea de cerșetorie se sancționează, de obicei, doar după a 3-a executare.Poate rămâne doar în stare de tentativă, dar tentativa nu se pedepește.Din câte știu eu, nu sunt sub incidența unui text legal”. M-a ajutat foarte mult când făceam farse la limita legii, să știu dacă sunt acoperit sau nu.

Î: Ce nu știe lumea despre tine?

R: Nu sunt fan duș, nu cred în dușul zilnic.

Î: Cum arată o zi din viața ta?

R: Mă trezesc dimineața și încerc săîmi fac niște ritualuri.Eu sunt fan ritualuri, sunt foarte matematic. Îmi scriu recunoștințele, mă trezesc și scriu 10 motive pentru care sunt recunoscător. În timpul acela beau 3 pahare de apăși, după aceea, surprinzător,fac un duș cu apă rece. Dacă sunteți vreodată plictisiți, deprimați, un duș cu apă rece va ajuta. La birou ne facem treaba, contracte, mesaje, vorbim cu cei din București, creăm scenarii. După-masa merg un pic la fugă, iar seara dorm singur ca un depresiv.

Î: Care este planul tău pentru următorii doi ani?

R: Este foarte important să ai un plan și să ai o direcție. Dacă nu ai o viziune o să te pierzi. Vreau să redefinesc noțiunea de reclamă pentru români. Românii, când aud de reclamă, au o reacție negativă. Ceva nu e în regulă dacă tu spui reclamăși lumea se strâmbă. Eu văd reclama ca ceva fain. Reclama a fost până acum pe TV și acum lumea o ia și o pune pe online, ceea ce e total greșit.Noi acum descoperim care e formatul potrivit de reclamă pentru online. Spre asta vreau să mă duc. Săînvăț să aduc un plus de valoare în online.