Familia poate este o minune,o comoară, o întâmplare sau cine știe ce altceva. Depinde de perspectiva fiecăruia, de experiențele pe care le-a trăit de-a lungul timpului sau pur și simplu de sentimentele care duc spre cele mai radicale decizii. Fără sentimente nu putem simți, nu putem trăi, am rămâne neutri într-o lume atât de agitată. Agitație care este creată din cauza fricii, din cauza unei rutine zilnice încărcată, a lipsei de timp și a multor alți factori. Pentru mine familia este viață, nu știu ce voi spune peste zeci de ani, dar acum susțin și cred că familia reprezintă viață. Ceea ce este încă viu și are putere de transformare.

Într-o familie nu vor exista doar bucurii, există și pot apărea diverse probleme sau lipsuri care consumă timp, multe resuse, alungă liniștea și acoperă ochii oamenilor, aceștia ajungând să nu se mai poată bucura de ceea ce au. Au ceea ce alții își doresc sau nici măcar nu își permit să viseze. Tristețea poate fi pentru cineva totul, însă nu înseamnă aproape nimic, pot fi doar gânduri învelite în întuneric care aduc panică și groază când apare întrebarea: ,,Cum ar putea fi o viață frumoasă?’’ Uneori tristețea câștigă teren din simplul fapt că, noi oamenii, îi oferim timp. Este inevitabil de real modul în care ne facem timp pentru problemele noastre, dar nu avem timp să fim fericiți, suntem ocupați să ne îneacăm timpul în amar.

M-am gândit de multe ori cum ar fi dacă am putea resuscita timpul, dacă nu l-am lăsa să moară atât de ușor, cred că ar fi necesar să îi acordăm primul ajutor. Fiind și trecând inconștient ar trebui pus în poziția de siguranță pentru a nu-i putea fi obturate căile respiratorii, aș prefer să-l resuscitez până la ultima putere, poate masajul cardiac ar fi o rezolvare. În cazul în care nu am reuși nici în felul acesta, nu aș ceda până nu i-aș administra un șoc electric, nu aș renunța pentru că are dreptul la existență. Noi oamenii ar trebui să putem fi proprii noștri salvatori, salvatorii timpului și nu numai. Pacientul meu, timpul, face legătura între noi și ceea ce înseamnă familia azi, dar și ce a însemnat în trecut. Oare familia are putetere? Există speranță în ceea ce înseamnă familia? Există! Există în familile care sunt unite, care își doresc să trăiască într-un mediu călduros. Personal, nu știu vreo instituție sau orice altceva care să ofere siguranță și suport emoțional, responsabilitate, respect, onestitate și politețe fără să aștepte ceva în schimb.

Nimic nu mai este necondiționat în ziua de azi! Familia și-a pierdut mult din caracterul ei de instituție socială, cuplul familial fiind mai mult interesat și preocupat cu satisfacerea propriilor interese și mai puțin de realizarea funcțiilor pe care societatea le atribuie familiei ca ansamblu. Ritmul accelerat al schimbărilor din societatea contemporană își pune amprenta, făcând tot mai dificilă o opțiune definitivă sau o relație durabilă. În contextul unei mobilități sociale accentuate, indivizii își modifică de enorm de multe ori deciziile, locul de muncă, specializarea, prietenii și,în unele cazuri, chiar și confesiunea religioasă. În aceste condiții este aproape imposibilă o compatibilitate de lungă durată între partenerii care ar trebui să devină o familie. De nenumărate ori problemele familiale sunt în realitate rezultatul problemelor pe care le are fiecare societate. Tensiunile dintre valorile individuale și cele din societatea noastră creează conflicte personale și familiale. Totuși, prin muncă și dedicare, iubindu-ne și respectându-ne unul pe celălalt, nicio barieră nu va sta în calea relației noastre și nimic nu ne va împiedica să avem o familie.

E o rețetă care are ca rezultat nu doar o familie reușită, ci și o societate funcțională. Este una dintre cele mai importante valori pe care copiii trebuie să și le însușească. Prin aceste valori apare cea mai prețioasă familie, cea care se bazează pe credință. Pot avea loc certuri, desigur, și în familia creștină pentru că suntem neputincioși, pierdem luciditate fiind conduși de inerția momentelor neplăcute, dar fiecare încearcă să se schimbe. Consider că este un prilej de a pune un nou început bun mântuirii și poveștii de iubire dintre cei doi. Comunicarea rezolvă multe probleme și duce la crearea unor relații sănătoase, lipsite de multe neînțelegeri și emoții negative.Trebuie să îi invățăm pe piticii noștri să ne comunice problemele pe care le întâmpină pentru a putea dobândi trenulețul plin de valori. Înțelegere – Sensibilitate –Empatie, armonie interioară, bani, calitatea lucrurilor pe care le fac, dragoste, afecțiune, pace, putere, respect de sine, siguranță, spiritualitate, statut intelectual, frumusețe, autocunoaștere, bucurie, calitatea relațiilor, cunoștințe, loialitate, onoare, prietenie, competență, recunoaștere, educație, libertate, dezvoltare profesională, bunăstare, calm, dezvoltare personală, independeță, adevăr, liniște sufletească și lista poate fi continuată… .

Familia trebuie să facă din cel mic un om bun, de așa manieră încât pe viitor să aibă puterea de a conduce o viață frumoasă. Numai prin darurile moștenite de la părinți, din generație în generație, se ajunge la calitățile și valorile supreme care în ziua de azi se dobândesc foarte greu. Resurse există, dar voință este puțină și adesea intenția nesemnificativ de mică, să ajungi să fii înțelegător, sensibil la nevoile și dificultățile altora este o trăsătură a unui caracter nobil. În societate nu ai posibilitatea de a sta izolat, trebuie să fii receptiv la problemele celor din jurul tău.

Egocentrismul sau egoismul nu aduc nimic bun cu ele. Trebuie să fim conștienți, noi, generația prezentului pentru a putea să învățăm un copil cum să dăruiască din ceea ce îi aparține. Toleranță oare mai există? Oamenii sunt diferiți, cu toții, și e foarte bine că este așa. Arătăm diferit, reacționăm diferit și ne diferă preferințele. Creștem și, odată cu trecerea timpului, ne manifestăm în societăți și culturi diferite, iar comportamentul nostru ne este influențat de acestea.Dărnicia,toleranța și sinceritatea într-o familie constituie valorile cele mai de preț, toate acestea au capacitatea de a lumina mintea și sufletul fiecărui membru al familiei pentru a se putea ocupa de prioritățile care îl vizează atât direct cât și indirect.