Un pas în urma serafimilor(2017)

"în Texte" by

Un pas în urma serafimilor este un film românesc și e genial. Cine a spus că filmele românești nu pot fi geniale? Cred că ar trebui să ne depărtăm puțin de mentalitatea asta, pentru că încet, încet ni se oferă exemple care demonstrează câtă putere de a transmite poate avea un film regizat și jucat de români.
Personal, am așteptat luni bune să apară și trebuie să menționez că a fost cu mult peste așteptări; poate din cauza asta a fost cel mai premiat film la decernarea premiilor Gopo. Nici nu mă gândeam că ar putea fi altfel.
Acest film este unul controversat de-a dreptul, pentru că vorbește despre ce se întâmplă într-un seminar de teologie, dincolo de imaginea care se păstrează pentru aparențe.
Povestea este conturată în jurul lui Gabriel, un elev care își dorește să devină preot, dar ce se întâmplă în momentul în care intră într-un sistem corupt unde au loc abuzuri? Și ce sacrifică acești adolescenți atunci când au de ales între a fi turnători sau a fi dați afară din seminar? Întegritatea sau posibilitatea de a ajunge preoți?
Preotul lor diriginte este într-o continuă căutare de probe pentru a-i exmatricula pe băieți; între care se leagă o prietenie ciudată. Dar va povesti, oare, vreunul dintre ei despre petardele aruncate în cameră, despre bătăile ce au loc, sau despre fuga din seminar a unuia dintre aceștia?
Filmul este unul extraordinar pentru că, în primul rând, nu plictisește. Nu este un film cu mesaje subtile religioase, ci din contră, subliniază câteva aspecte ce au legătură cu biserica și cu oamenii acesteia.
Regizorul Daniel Sandu nu a vrut nici să acuze, ci, mai degrabă să redea o parte din lucrurile pe care le-a trăit el însuși cât a fost la seminar.
Distribuția a fost una impecabilă, din punctul meu de vedere. Băieții aleși s-au descurcat extraordinar, personajele constituite de aceștia fiind pline de umor. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult la film: faptul că am am avut motive să râd.
Eu zic că ar trebui să începem să dăm o șansă filmelor românești pentru că merită. Un pas în urma serafimilor m-a captat cu totul și nu e singurul film românesc de acest fel. Prezintă o realitate, evident filtrată prin perspectiva regizorului, însă una care se aplică. Și consider că avem de învățat mult mai multe de la un film de genul decât de la marea majoritate a filmelor clișeice de la Hollywood.

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns