A vorbi despre părerile și credințele tale cu voce tare nu este cel mai ușor lucru pe care l-ai putea face. Din contră, necesită mult curaj și o anumită forță de asumare. De ce? Pentru că ridicându-te în picioare și vorbind, te expui mai mult decât crezi. Te expui, de cele mai multe ori, în fața persoanelor care așteaptă cu nerăbdare să te audă, doar pentru a te critica. Este un proces normal. Odată ce îl asimilezi și alegi să nu îi dai putere asupra ta, nu o să îi mai oferi atâta importanță.
De ce am ales să vorbesc mereu? Pentru că am avut păreri. Pentru că am citit despre câteva lucruri și pentru că anumite situații neplăcute din viața mea m-au maturizat mai repede decât poate mi-aș fi dorit. Lecturile mi-au oferit informația, iar experiențele contextul; așa că în timp mi-am format anumite păreri despre viață, oameni și societate, care m-au ajutat mult să înțeleg.
Școala a fost locul în care am avut ocazia să învăț cât de mult cântărește o opinie asumată și dezbătută, dar am învățat și cât de mult poți fi pus la zid de ceilalți, pentru că iei inițiativa de a pune întrebări. Am vorbit mereu pentru că atunci când am avut în fața mea un om de la care am avut de învățat, fie că a fost un profesor, fie că a fost o persoană din orice alt domeniu, am vrut să aflu cât mai multe, să dezbat subiecte diverse, să îmi spun punctul de vedere. Am făcut-o mereu pentru a mă dezvolta și pentru a profita de contextele în care mă aflam.
Nu am primit înțelegere. Nici nu m-am așteptat la asta. Am întâlnit oameni și oameni. Unii au fost dezinteresați, alții au trecut la faza de atac. Am primit la un moment dat întrebarea ironică: „Tu chiar crezi că îi pasă cuiva de cunoștințele tale?”
Important în viață este să îți asumi, în primul rând cine ești și să nu te temi să afirmi asta. Ai o idee? O părere? Un comentariu? Ce te oprește să exprimi toate acestea? Poate inițiativele tale vor produce o schimbare. Asta desigur, atât timp cât nu vorbești degeaba. E important să înveți ce să spui, cât și cui. Și mai ales, e important să ducă undeva și să aibă sens ceea ce afirmi.
Cruda realitate este, însă, că e extrem de greu să te ridici din mulțime. În clipa în care, în sufletul tău, ai luat decizia că vrei să fii altcineva decât ți se impune social, trebuie să știi că se vor pune în mișcare zeci de reacții psihologice la decizia ta: vei fi judecat, ca om, vei fi cântărit ca și caracter, dar cel mai adesea, vei fi deznădăjduit de lipsa de susținere de care te vei lovi, asemeni unei coliziuni cu un zid de beton armat.
Mulțimea acționează ca o plasă. Dacă te prăbușești de la înălțime, te prinde și îți amortizează căderea, însă dacă vrei să te eliberezi, aceasta se strânge mai tare în jurul tău. Ca să poți să scapi, trebuie să fi pregătit să rupi bucăți din plasă ca să îți faci loc. Aceste bucăți sunt persoanele negative de care trebuie să te ferești – cei care judecă, cei care compătimesc excesiv, cei care nu cred în tine, dar mai ales, cei care te invidiază. Ei sunt cei mai periculoși, pentru că par complet inofensivi, dar în clipa în care ți-ai depășit condiția, vor începe să te facă să te îndoiești de deciziile tale, iar, în cazurile extreme, să te acuze pentru starea lor. Nimeni nu este de vină pentru nimic, deoarece toți suntem stăpâni pe propriile noastre vieți; și nu ar trebui să fie altfel – succesul unuia este meritul muncii, sacrificiului și dedicației lui.
Luptați pentru țelurile și idealurile voastre. Ridicați-vă și puneți întrebări! Fiți sceptici față de tot ce vi se dă ca adevăr suprem, căci binele și adevărul sunt subiective. Agățați-vă cu dinții de orice oportunitate și nu vă abateți de la drumul ales. Nimic nu vă va putea opri vreodată din a fi cine vreți să fiți, cu excepția voastră. A renunța este o decizie, nu o obligație; cei care renunță aleg să o facă.

Ridicați-vă și vorbiți, căci așa schimbăm lumea, începând cu noi înșine!

Cordoș Andreea
Cornea Cătălin

Articolul precedentNu mă iubi
Articolul următorUn pas în urma serafimilor(2017)
Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.