florile de liliac se hrănesc
cu imaginea mea
eu nu pot spune nimic
nu sunt inocentă
ci sfâșiată în bucăți
de cele cincizeci de versuri scrise de mână

în zilele de ieri
priveam valurile care
separă ființa în silabe lungi
grave

cine ești tu
să îmi vorbești despre
plăcerile mele fără întruchipare

ești doar o bucată de univers
care pătează vidul
strivindu-l între degete
mi-e iarăși frică de corăbiile care plutesc în tine

cuvintele noastre
se topesc
sub oglinda care ne acoperă
deși
nimeni nu se vede pe el însuși

să ne tăiem carnea
în felii milimetrice
peste care să scriem
tot ce n-am putut spune niciodată

începe tu
cititorule
înainte ca peste pupilele tale să se întindă
vidul încă nesfărâmat

Rîndașu Sorina