Mai presus de iubire, e orgoliul
Ce ne distruge moralul și ne afundă-n golul
Ce parcă-i infinit… sufletul parcă-i pierdut
În abisul eternității de suferință, parcă e de necrezut…
Cum într-o secundă de nervozitate,
Pierdem tot ce clădim cu meticulozitate.
Caracterul definește omul, dar parcă nu-i real
Fiecare are clipe când se pierde pe fundal.
Insistăm să ruinăm tot ce e mai frumos
Și parcă le întoarcem toate pe dos.
Transformăm răul comun
Într-un lucru imun…
Și parcă ne afundăm din ce în ce mai tare
Simțim cum ne sufocăm, nu găsim ascunzătoare…

Anamaria Lup