Abisul eternității

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Mai presus de iubire, e orgoliul
Ce ne distruge moralul și ne afundă-n golul
Ce parcă-i infinit… sufletul parcă-i pierdut
În abisul eternității de suferință, parcă e de necrezut…
Cum într-o secundă de nervozitate,
Pierdem tot ce clădim cu meticulozitate.
Caracterul definește omul, dar parcă nu-i real
Fiecare are clipe când se pierde pe fundal.
Insistăm să ruinăm tot ce e mai frumos
Și parcă le întoarcem toate pe dos.
Transformăm răul comun
Într-un lucru imun…
Și parcă ne afundăm din ce în ce mai tare
Simțim cum ne sufocăm, nu găsim ascunzătoare…

Anamaria Lup

Elevă la Colegiul Economic Năsăud, iubesc să scriu poezii, să comunic cu oamenii, să îi ajut cu ce pot, mai exact sunt atrasă de psihologie. Pe viitor mă gândesc să exclez în tot ceea ce ține de jurnalism și să îmi perfecționez stilul de a scrie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*