Da, uneori chiar nu mai pot,
Simt că nu există antidot…
Uneori cedez,
Iar alteori eu mă crizez.

Lupt cu tot ce am în mine,
Cu lacrimi scrise pe sine…
Și am nevoie de ajutor,
Să nu cad în păcat isprăvitor.

Voci în capul meu se nasc,
Ca să nu fac eu vreun pas…
Dar totuși trebuie să lupt,
S-ajung unde nu-i abrupt.

Strig mereu ajutor,
Dar nu găsesc îndrumător
Singura soluție e să plec,
În voia Lui să trec.

Să fiu biruitoare-n luptă
Fără să primesc o furcă
Cedez repede și cel mai rău
Ca mă pierd mereu în hău.

Vine ziua ce-o urăsc,
Vine ziua când tânjesc
8 Martie zi stânjenită
Eu cu mama nu-s unită.

Vreau să dau și eu o floare,
Unei mame-ncântătoare…
Vreau, o mamă călduroasă
Ca să nu mă roadă-n oase.

Să spună că-i lângă mine,
Durerea să mi-o aline…
Au trecut mulți ani în care
Tu nu mi-ai dat nicio mâncare.

Acum am un sprijin,
Ce-mi alină durerea…
Ce-mi fură tăcerea.
Nu vreau să-i fiu povară,
Vreau să-i fiu o profesoară
Ce-a trecut prin viață,
Ce nu și-a dat speranță.