Da, am spus-o! În România divertismentul e undeva la nivelul groapei Marianelor din punct de vedere calitativ, și în vârful Everest-ului din punct de vedere cantitativ. Oriunde îți întorci privirea, vezi tot felul de concepte kitsch-oase care te fac să te întrebi unde ne situăm ca nivel intelectual național.

La prima vedere, se observă două tendințe fundamentale: majoritatea activităților sunt destinate copiilor cu vârste sub 14 ani; parcuri de distracții, trasee de aventuri, chiar și magazinele din stațiuni, respectiv destinații turistice sunt specializate pentru copii. E oarecum de înțeles totuși– copii fac vânzare, mai ales în România unde Domnul Goe este un model urmat de mult prea mulți.

Altă tendință, de data aceasta mai puternic prezentă în mediile online și TV, este drama socială. E absolut dureros de văzut cum pe zi ce trece, tot mai multe posturi de televiziune se resemnează și încep să difuzeze tot felul de intrigi politice și certuri dintre vedete, de parcă tot poporul român ar face parte din distribuția unei telenovele indiene.

Deși sunt în salina Praid la momentul scrierii articolului și aș putea să mă plâng de cât de mult nimic se poate face aici, adolescent fiind, prefer să aprofundez puțin dilema ridicată de tendința a doua– de ce ne place, ca națiune, așa mult drama?

Este un subiect relativ delicat, pentru că o parte din răspuns e o realitate extraordinar de tristă. Ceea ce vedem la TV este oglinda societății românești. Poate nu recunoaștem, dar dacă stăm cu ochii închiși cinci minute și ne gândim… ce vedem? Vedem oameni obosiți și sătui de a trăi de azi pe mâine; oameni care nu mai fac față grijilor și care sunt așa tensionați, încât explodează la cel mai mic impuls negativ exterior, iar când explodează… majoritatea fac zgomot. Trebuie să ajungem la starea de obiectivitate la care ne putem vedea din exterior, la care nu suntem pătimași față de propria noastră suferință economico-socială; la care nu mai căutăm să analizăm durerile și nefericirea altora ca să ne consolăm că nici nouă nu ne merge bine. Hai să nu mai râdem când moare capra vecinului!

Nu putem judeca critic ceea ce vedem la televizor, pentru că ei ne dau ceea ce cerem. Atâta timp cât există rating, posturile difuzează ceea ce le aduce venituri. Dacă am începe să fim mai interesați de cum putem să-i ajutăm pe alții, în loc să ne complacem că starea noastră e rea, dar mai bună ca a altora, poate că am produce o schimbare generală de mentalitate la nivel național. Până la urmă, schimbarea începe cu noi, înșine.

Cornea Cătălin

Articolul precedentAbisul intimității
Articolul următorIenicerul iubirii    
Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali