Un suflet urlând,
Se pierde plăpând…
Se pierde în ceață,
Fără speranță.
Se pierde ușor,
Doar că în zbor…
Se-nchide în el,
Doar cu Dumnezeu…
Sufletul îi piere,
Numai în tăcere …
Inima-i împunsă,
De un gol străpunsă
Tăcerea îl apasă…
Doar că își ia “plasă”,
Liniștea-i sfâșietoare
Doar că pe el nu-l doare.
Tăcerea e durere,
Și durerea-i chin
Tu doar speră, să-mi revin .
Speranța e uitată
În atâta ceartă,
Fața-i chinuită
După el tânjită.
Ochii-i tremurau,
În suflet îi curgeau
Lacrimi de amar,
Ce se vărsau în pahar.
Marcel Bates
