Ce faci?

-Te iubesc!

-Cum?

-Ca întotdeauna!

-Atunci îmi pare rău… !

-Cum adica?

-De ce?

-Îmi pare rău că mă iubeşti doar prin vorbe şi nu prin fapte. Îmi pare rău că îți areți dragostea pentru mine doar prin mesaje online. Urăsc să ştiu că te prefaci iubindu-mă. Dar şti ce? Niciodată nu te-am obligat să mă iubeşti. Tu eşti vinovat pentru ceea ce mi se întâmplă. Tu ești cel care a intrat în viața mea făcându-mă cea mai fericită persoană, dar doar pentru o perioadă de timp. De ce ai ales să mă iubeşti pe mine? De ce ai ales să-mi dai viața peste cap? Şi în primul rând de ce m-ai ales pe mine? O necunoscută! De ce ai ales să îmi rupi sufletul? Eu? Eu, nu ți-am dat motive. Eram doar doi necunoscuți! Iar din doi necunoscuți am devenit doi oameni care se iubeau nespus de mult. Doi oameni care se iubeau reciproc. Eram diferiți, aveam o iubire aparte, ceva ce numai noi puteam avea.

Și da, cum am spus, sentimentele mele pentru el erau reale, sunt reale și vor rămâne reale dar ale lui? Nici pe departe! Pentru el era o joacă… și eu    i-am căzut în plasă. A venit momentul în care i-am dat frâu liber să plece. Ştiam că aştepta acel moment în care să-mi spună că totul a fost o joacă şi va pleca. Dar în mintea mea se plimba un singur gând: (în sinea mea, ştiam că o să o facă, ştiam că o să plece! Dar speram că o parte din mine să-mi spună că greşesc în această privință… speram doar… . Însă ştiam, ştiam că va pleca lăsând în urmă doar un suflet pierdut… ).

El ascultă spusele mele și îmi rostise cu blândețe următoarele:

-Apreciez, apreciez că eşti sinceră cu mine dar eu nu mai pot să mint, nu mai pot să mă prefac. Îmi pare rău că nu am fost drept față de tine, trebuia să-ți spun mai devreme, până nu devenea prea tâziu dar… Plecă capul în pământ.

-Te-am apreciat, îmi erai dragă și cred că te-am şi iubit puțin, dar nu în totalitate, aşa că a trebuit să mă prefac, cu speranța că poate voi simți ceva real pentru tine, ceva ce avea să însemne ce eu însemnam pentru tine, dar nu a fost aşa, îmi pare rău. Dar totul trebuie să se termine aici. Voi pleca departe de tine. Te părăsesc.

Aceste cuvinte ma dureau..şi în acel moment am cazut la pământ izbucnind în lacrimi! A fost cel mai groaznic moment al vieții mele. Atunci am simțit cu adevărat cât de tare doare pierderea uneia dintre cele mai importante persoane din viața mea. Din acel moment o parte din mine s-a răcit odata pentru totdeauna. O parte din mine a murit odată cu plecarea lui. Si cel mai dureros a fost faptul că el în tot acel timp mă privea cum sufletul mi se sfâsia de durere şi cum un sentiment enorm de nelinişte imi tulbură inima. El imi intoarse spatele si plecă fără să-i pese câtuşi de puțin ce se petrecea în inima mea…

Talabă Denisa-Roxana
Școala gimnazială Dumitra, clasa a VIII-a