Clipești,
Iar universul meu suspină.
Îți caut privirea în neant,
Privirea ta ce mă inspiră.
Exiști,
Iar pieptul mă apasă
De dor de-un chip ce azi străin
Cade spre-alienării transă.
Te agiți
Și mă agit cu tine.
Cu exuberanță mă atragi
În ale iubirii toxine.
Auzi,
Dar nu mă asculți pe mine.
Imnul din surdina ta
Se pierde în mulțime.
Cânți,
Străinul meu iubit, în rime,
Despre un demon îngeresc,
Ce cu eros își ucide straniile victime.
Vorbești,
Dar nu pătrunzi cuvinte.
Lovești cu inima-nnegrită
Un amalgam de sentimente.
Mă cauti,
Dar eu și tu și-un alter ego,
Știm că în dorința ta
Nu e iubire, ci un vis la indigo.
De a fi un refren, un nume.
Mihaela Horătău
