Clipești,

Iar universul meu suspină.

Îți caut privirea în neant,

Privirea ta ce mă inspiră.

 

Exiști,

Iar pieptul mă apasă

De dor de-un chip ce azi străin

Cade spre-alienării transă.

 

Te agiți

Și mă agit cu tine.

Cu exuberanță mă atragi

În ale iubirii toxine.

 

Auzi,

Dar nu mă asculți pe mine.

Imnul din surdina ta

Se pierde în mulțime.

 

Cânți,

Străinul meu iubit, în rime,

Despre un demon îngeresc,

Ce cu eros își ucide straniile victime.

 

Vorbești,

Dar nu pătrunzi cuvinte.

Lovești cu inima-nnegrită

Un amalgam de sentimente.

 

Mă cauti,

Dar eu și tu și-un alter ego,

Știm că în dorința ta

Nu e iubire, ci un vis la indigo.

De a fi un refren, un nume.

Mihaela Horătău