Sublimă amăgire

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Orgoliul îmi numară clipele
Este aidoma unui nor mocnit de puritate
O imagine, o iluzie…îmi metamorfozează sufletul, îl străpunge…
O forță mă ridică deasupra prezentului, un impuls pictoral sau poate… inspirația
Una lăuntrică, e o frământare incertă
O proporție, o profunzime inumană
Sau un întreg? Ce fel de întreg?!
Un dublu joc, actanții propriului destin, ne modelează, ne formează… în ce?
Într-o creatură, o ființă mistică care adoră întunericul… oare de ce?
Fiindcă așa și-a cunoscut ego-ul, oricum, contrar înțelesului, avea o sete nebună de iubire…
Și brusc, s-a deschis în mine un pustiu, prea adânc pentru aproximare…
Bizar, eram doar eu…

O continuitate fluidă, un ritm sacadat, apoi STOP… o vibrație, o satisfacție… erai tu…
Deasupra de orice idee cotidiană, aspirai la absolut, o dramă a apogeului… prea intens și totuși prea sec, nu doreai instanța feminină alături, ci te vedeai lângă o eternitate… era un rezultat hibrid și ai pus punct, nu pe vecie, ci doar pentru o zi
Eram confuză… m-am regăsit în aceeași ceață în care m-am pierdut…

Maria Mușină

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*