Suntem ființe care încă nu cunoaştem sensul,

Trăim din bătăile unei inimi pe care o rănim de fiecare dată când ne stârneşte curiozitatea…

Suntem vocile mute care aşteaptă  încă să primească glasul

Simțim cum arde în noi fiecare cuvânt pe care-l rostim şi totuşi mișcăm buzele, iar rezultatul ne caracterizează pe noi, cei care n-am cunoscut sensul…

 

Facem fiecare clipă să ne definească, să creăm şi să ne facem auziți

Şi totuși trăim pe baza faptului că părerea celorlalți nu contează …şi așa rămânem cu noi înşine… care este puterea fiecăruia?!

Doar nu trăim pentru a schimba măşti, ci pentru a împărtăşi zâmbete, pentru a descoperi irealul, ilogicul lumii…

Şi încă nu cunoaştem sensul…

Puterea minții dăinuie şi în subconştient,

Şi totuși suntem controlați de sentimente,

De urlete de durere, de țipete ce se adâncesc în suflet… 

Ne distrugem pe noi crezând că ii distrugem pe alții şi iată că suntem tot aici: în lumea celor realişti, sperând că trăim în ireal…

 

Vorbim unii cu alții şi parcă vorbim singuri

Ne macină superioritatea, iar orgoliului suntem supuşi,

Suntem controlați inconştient de restul

Şi ce crezi?! Nici ei n-au cunoscut sensul…

 

Folosim vorbe pe care le regretăm într-un final…

Şi poate cei mai mulți dintre noi suferă…

Alții ridică capul sus ştiind că au greşit, dar oare mai contează?!

Să crezi că gândeşti asemeni lor şi încă eşti tot aici şi strigi:,,-Eu sunt diferit!”

Şi poate nu ştiai… ,dar încă nici tu n-ai cunoscut sensul, sensul lucrurilor, al oamenilor, al societății…

Stăm ascunşi după o uşă pe care scrie:,,Mai aşteaptă”

Şi încă eşti tot aici !

 

Dorim să descoperim ceva ce poate nu există, doar pentru a fi observați…

Şi totuși, marea enigmă suntem noi …

Te-ai gândit vreodată?! Cine eşti tu ?!

Eşti înjosit de vorbele altcuiva şi ziceai că nu-ți pasă… atunci de ce te doare?!

De ce te zbați să îi mulțumeşti pe ceilalți…

Când nu te poți mulțumi nici pe tine…

                                                          Muşină Maria