Simfonia Grației- Cristina Gloria Oprișa

0
21 views

,,Dulce este secunda florii, dormindu-și mirosul pe un destin.” -Nichita Stănescu

,,Lucrările artistei Cristina Gloria Oprișa se remarcă prin reprezentarea diverselor fațete ale vegetalului, prin sinteza expresivă născută din ambianța florilor. Orientarea tematică are o uimitoare longevitate în arta românească, fiind o formă de rezistență a artiștilor în fața distructivității contemporane, cu inevitabile efecte de izolare. Dorința exploatării genului vegetal minor este argumentată prin speranța de a avea un mediu în care artistul să-și contureze o lume personalizată și autonomă. Din această atmosferă a tulpinilor, frunzelor și petalelor artista exprimă o atitudine optimistă și neînfrântă prin ,,grația suspendării” descoperită în universul florilor.
Esența frumuseții florale se bazează, din perspectiva artistei, pe disproporția dintre greutatea corolei și suplețea tulpinii. O tijă atât de subțire, și totuși, atât de puternică prin ideea de înălțare , voință care învinge gravitația prin năzuința de a privi mereu în sus, spre lumină. Putem oare noi oamenii, să învățăm să devenim încrezători în destinul nostru, urmând exemplul florilor?
Ipostazele cununilor florale sunt figurate în câmpul cromatic după principii nonvegetale. Culoarea ne transpune din lumea naturală a florilor în lumea supranaturală a simțurilor, prin tonurile nenaturale utilizate. Identificăm corole ale sacralității și corole ale profanului, cu aceeași grație a desenului, dar alte înțelesuri obținute prin jocul nuanțelor și al tonurilor utilizate.
Sacralitatea florală se face vizibilă printr-o cromatică a luminii, prin albul paleocreștin sau prin auriul bizantin. Floarea albă este un semn al purității interioare, planta pare o mireasă a lumii terestre, dar și expresia unui spirit candid. Floarea aurie este un semn al credinței, planta pare ca un fragment de icoană creștină.
​Cristina Gloria Oprișa are o pictură care încântă prin naturalețea accesibilă și simbolistica potențială a formelor. Sintezele sale îl aduc pe iubitorul de artă spre descoperirea sacralității ca atitudine și sentiment al vieții, prin grația degajată și optimismul molipsitor.”
Istoric de artă, Vasile Duda

Am avut prilejul de a-i lua un scurt interviu Cristinei Gloria Oprișa.

Î: Care este povestea din spatele expoziției?

R: Floarea de mărar. Aproape fiecare lucrare are ca punct de pornire banala floare de mărar, care se află în toate grădinile ca buruiană, dar este ceva extraordinar. Indiferent de anotimp, are o frumusețe pe care eu am descoperit-o. Expoziția se numește, de fapt, „Darul îngerilor”, pentru că, pictând această floare de mărar, am mai făcut niște studii și am descoperit că o denumire populară este „darul îngerilor”. Am căutat, oare de ce i se spune așa? Deoarece corola ei este ca o aureolă, dantelăria ei poate fi o aripă de înger, acele firicele subțiri care susțin florile stelare iarăși pot fi o aripă de înger. Mi s-a părut extraordinar. Și atunci i-am spus „Darul îngerilor”. Aici venind, acești minunați domni au transformat numele galeriei în „Simfonia grației” și am primit, bineînțeles, și acest dar de altă denumire a lucrărilor mele. Am avut, în momentul în care am expus prima dată, cam 160 de lucrări, mici și mari. Încet, încet, s-au mai micșorat, am perindat expoziția prin mai multe centre culturale și acum sunt aici și sunt foarte fericită că lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă.

Î: Cum reușiți să reprezentați o lume atât de pură și de eternă printr-o paletă de culori neutră?

R: Cu sufletul. Altfel cum? Dacă nu iubești ceea ce faci, nu ai cum să exprimi în așa fel încât imaginea ta să emoționeze sau să placă, să sensibilizeze, să te întrebi în fața lucrării, să cauți, să îți pui întrebări, să completezi tu cu imaginația ta. Dacă nu iubești un lucru, fără iubire nu se întâmplă nimic.

Î: Ce v-a determinat să veniți la Bistrița?

R: Prima mea expoziție, studentă fiind încă, a fost în Bistrița cu un grup de studenți. Atunci fiecare căuta, în orașul din care era, o sală în care să expună. Și prima expoziție a noastră a fost în Bistrița. Uite, să zicem că asta m-a determinat, fiindcă nimic nu este întâmplator pe lumea aceasta. Am găsit prieteni, mi-am făcut prieteni. Îmi doresc să revin, deja mi-am făcut cerere pentru anul viitor. Deja am plănuit o expoziție cu care să ocup toate sălile de artă contemporană ale muzeului. Am să mai aduc și câțiva artiști.

Raul Peterlin
Claudia Scuturici
Ariana Mocean