… simțim…

cum lumea fuge şi noi odată cu ea, şi totuşi nu ținem pasul,

Cum păşim paşnic şi suntem luați prin surprindere că alergăm,

iar controlul nu îl mai deținem noi;

Iau atât cât trebuie şi umplu goluri imense cu luciditate,

Este nevoie de atâta realitate,

există doi ochi care sunt torturați de ce îi înconjoară

Acei ochi care văd FRUMOSUL atât de rar şi totuşi…

… există…

doruri ce aşteaptă atâta alinare, fiindcă speranța aceea puerilă defineşte omul,

Cum toată dragostea şi pasiunea se îndreaptă şi spre altceva

Şi uite câte lucruri sunt… ,

iar noi tot singuri am ramas şi încă…

… gândim…

şi o facem când nu trebuie,

oferim răspunsuri vagi şi o importanță nemărginită,

Realizezi că de fapt atâta timp ai gândit pentru alții, dar pentru tine, cine?!

La fel cum pui suflet, aşa poți să şi refuzi…,să-l “arunci ” peste tot şi pe urmă…

… găsim…

atâtea motive să pară că totul este aşa cum ne-am dorit

Şi în final suntem uimiți de rezultat, dar iată că suntem tot noi,

Cei care străbat acelaşi Pămănt şi nu observăm că…

… dezamăgim…

întâi pe noi inşine şi apoi pe restul, furia se revarsă atât de uşor,

Dar atât de puțin ne pasă, lăsăm încă modestia de-o parte şi tragem spre noi

Latura aceea pe care o…

… urâm…

atât de mult şi totuşi atât de puțin, cântărim orice indiferent de produs,

Iar de obicei, ajungem la concluzia că suntem făcuți doar pentru a fi fericiți şi uite că de asta… …fugim …

de orice mijloc prin care decădem uşor, fiindcă aripile false nu rezistă mult,

De oameni ce văd în noi ceea ce incă poate nici tu nu te-ai gândit

De viață… care aşeaptă demult să fie prețuită.

 Maria Muşină