Poezia e precum femeia, trebuie să ai grijă cu ea, sa ii dai flori, sa îi spui cat e de frumoasă în fiecare zi. Nu contează formele, ochii, buzele, ceea ce contează cu adevărat este interiorul acesteia, sentimentul pe care ți-l transmite. Poezia e delicată, mirifică… precum femeia. Nu trebuie sa te grăbești cu ea, trebuie să îi dedici timpul tău ei, și să nu o superi. Niciodată nu te precipita să o dezbraci la prima întâlnire, trebuie să îi oferi timpul necesar pentru a cunoaște calitățile și defectele sale, nu contează cum arată pe cât de mult contează ceea ce îți transmite. Uneori ea e supărată, îți arată părțile întunecate, furia, mânia, supărarea, dezamăgirea… toate acestea o fac sa fie specială. Când vine vorba de frumusețe ei și de bunătate, îți oferă fericire, zâmbete, atingeri ușoare precum o pană căzută de pe aripa unui înger.
Exact cum judeci o carte după copertă, așa se întâmplă să judeci și poezia după titlu, uitând defapt ceea ce îți poate oferii în esență. Poeți sunt interpretați diferit, fiecare are “femeia” (poezia) potrivită gândurilor sale și emoțiilor sale.
În concluzie, această descriere a poeziei, te-ar putea face să apreciezi mult mai mult simplitatea ce ne oferă bucurie, data viitoare când ai să citești o poezie, citește cu inima… nu cu gândul!

Adrian Chirilă