Alexandra Anisie cucerește Europa pe două roți

"în De POVeste/De văzut" "de POV21"

Alexandra Anisie-de loc, din Bistrița, domiciliu, lumea largă. La o primă vedere este doar o simplă fată de 28 de ani, cu fața luminoasă și un zâmbet molipsitor, dar acest zâmbet se datorează faptului că face ceea ce îi place: călătorește și nu oricum, ci cu motocicleta. Plină de visuri, speranțe, merge în diferite țări și caută… frumosul. Urmăriți-i aventura vieții pe blogul ei personal: Alexandra Anisie

 Î: Bună, Alexandra! Din câte știm călătorești prin lumea largă. Cum a început totul?

R: Am început să călătoresc de la 14 ani, odată ce mi-am făcut buletinul. Părinții mei au început să mă trimită de atunci în turul Europei, în tot felul de excursii în afara țării,  lor trebuie să le mulțumesc pentru că mi-au deschis poarta spre călătorii și descoperiri. De la ei a pornit totul.

Î: De când ai început să călătorești pe motocicletă? Călătorești doar cu motocicleta sau folosești și alte mijloace de transport?

R: Pe motocicletă merg de aproximativ 3 ani. Am deja peste 35 000 de km pe motor. La început am avut o motocicletă de viteză și pentru că mă prinsese puțin așa andrenalina am zis ca nu e ok, mai bine o vând și iau ceva de ture lungi pentru că oricum voiam să călătoresc pe motor și aveam nevoie de confort, de anumite lucruri pe care un alt tip de motocicletă mi le oferea. Cel mai mult am călătorit cu motocicleta, dar am călătorit și cu avionul, cu autocarul când eram mai mică, cu mașina, cu orice mijloc de transport îmi apare în cale.

Î: Ce ți se pare cel mai dificil atunci când călătorești sau mai bine zis ce obstacole ai întâlnit?

R: Cred că la început a fost frica de nou, eram și mai mică și tot timpul aveam frica asta. Nu știam cum o să interacționeze alții cu mine, cum o să reacționez eu la anumite lucruri, la anumite culturi, la anumiți oameni, la mentalităti diferite, dar totul m-a surprins și am devenit așa, ,,însetată“ de fiecare lucru nou, de fiecare cultură, fiecare mentalitate, fiecare om nou, care până la urmă vine cu o poveste, cu viața lui, cu înțelepciunea lui. De la fiecare om înveți câte ceva.

Î: Ce presupune deplasarea cu motocicleta pe o distanță așa de mare? Cum te pregătești înainte de a porni la drum?

R: Înainte de a porni la un drum așa de lung, precum a fost cel care l-am făcut acum doi ani, când am parcurs aproape 11 000 de km într-o tură, am fost până în cel mai nordic punct al Europei, în Nordkapp, în Norvegia și am coborât pe cealaltă parte de Suedia, Germania. Pentru o astfel de călătorie ai nevoie de o anumită experiență pe motor, trebuie să-ți dobândești reflexe, nu poți doar să-ți faci carnetul și să pornești la drum. Nimeni nu zice că e imposibil, dar dacă vrei ca totul să decurgă în mod normal, trebuie să ai și o anumită pregătire. O anumită condiție fizică, și asta e important pentru că da, faci febră musculară și pe motor. Trebuie să îți organizezi foarte bine bagajele pentru că ai doar trei cutii pe care să le atașezi de motor și eventual încă o mică sacoșă în spate și atât. Cred că asta este cel mai provocator, să-ți aranjezi bagajele și  lucrușoarele încât să-ți încapă totul.

Î: Care a fost cel mai lung traseu parcurs? Cât a durat?

R: Acum doi ani am parcurs aproape 11 000 de km într-o tură, am fost până în cel mai nordic punct al Europei, În Nordkapp, În Norvegia. Am trecut și prin Finlanda, prin Țările Baltice, am văzut peisaje de nedescris. Am fost în Laponia, la Moș Crăciun. Da, a fost o experiență incredibilă pe care aș repeta-o, deși a fost și greu, și ușor, și frumos și urât. Am îndurat multă ploaie, frig. Știu că în 2 August am ajuns la Nordkapp, am trecut de cercul polar și înghețam de frig, iar aici, acasă, erau 30 și ceva de grade. Toată excursia a durat undeva la două săptămâni jumate, deși ne-am luat o marjă de trei săptămâni, ne-am întors mai devreme din cauza ploii abundente.

Î: Cum te-a schimbat această experiență de-a lungul timpului?

R: În primul rând mă cunosc pe mine mult mai bine, atunci când ies din zona mea de confort ajung să mă cunosc foarte bine, până atunci pot doar să presupun ,,că aș reacționa într-o situație de genu așa, sau într-un alt fel”, când de fapt în realitate lucrurile stau cu totul diferit și atunci te cunoști cel mai bine, când ești supus unor provocări sau încercări. Așa cum a fost drumul acesta atât de lung. Aveam doar 3000 de km pe motor, nu știam cum reacționez la condiții meteo atât de diferite, am trecut de la 30 de grade la 7-5 grade, am înghețat de frig pe motor, am îndurat atâta ploaie.

Î: Care sunt obiectivele tale pentru anul 2018?

R: În materie de țări noi, urmează Maroc acum în aprilie, e unul dintre visurile mele. După care sperăm să ajungem în Grecia pe motor și probabil ne vom întoarce în Maroc tot pe motor, dar nu este nimic sigur. Altceva nu vă pot dezvălui, dar o să vă țin la curent.

Î: Ce locuri te-au impresionat cel mai tare și de ce?

R: M-a impresionat Filipine, m-a impresionat căldura oamenilor și bucuria lor de a trăi, chiar dacă aveau condiții de trai mai scăzute decât la noi. Nu am văzut atâtea riduri, încruntări, am văzut oameni binedispuși, bucuroși să te ajute chiar daca erau cu bicicleta și desculți sau nu aveau ce mânca, ei te primeau si aveau pe chip așa o bucurie, parcă te umplea pe dinăuntru. Desigur, nu mai zic de priveliști, de ce am văzut, de palmieri, de mâncare, pentru că astea vin pe lângă, dar în principal oamenii din Filipine. Mi-a plăcut și Finlanda foarte mult, deși mergeam cred că sute de kilometri și nu vedeam nimic, niciun om, o casă, dar mi-a plăcut să văd pustietatea aceea de păduri și de verdeață, de natură și un drum care tot înainta și părea că nu se mai termină. Norvegia iarăși e absolut superbă, cu al ei Atlantic Road, unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, un drum care are aproximativ 10 kilometri și este de fapt în ocean și ajunge chiar într-un sătuc. Oricum, eu chiar vreau să văd frumosul din țara în care merg.

Î: Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

R: M-aș descrie ca fiind o persoană ambițioasă, sufletistă, prietenoasă, sociabilă.

Î: Cum s-a ajuns de fapt la pasiunea ta pentru motociclete? Și de asemenea ce alte pasiuni mai ai?

R: Motocicletele mă impresionau de când eram mai mică. Luam lecții de chitară de la un preot și am fost dusă la o tură cu motocicleta chiar de către el. Era un om incredibil din toate punctele de vedere. Avea pe atunci un Chopper și cu el venea, îmbrăcat în piele, cu chitara în spate, de la Gherla la Bistrița. La un moment dat ne-a luat pe rând cu motorul și ne-a dat câte o tură. De atunci bineînțeles că am uitat, dar prietenul meu m-a dus cu motocicleta în natură, pe drumuri frumoase și atunci am zis că trebuie să îmi iau și eu una. Pe lângă călătorit și motociclism, îmi place mult să mă dau pe snowboard, de vreo 3 ani practic și acest hobby, îmi place să citesc, sunt înebunită după literatura rusă și îmi plac și filmele, dar de obicei prefer cititul.

Î: Ce le transmiți cititorilor noștri?

R: Vreau să le transmit să călătorească tot mai mult pentru că o călătorie te face mai bogat decât ai putea crede, decât ți-ai putea dori vreodată, te împlinește foarte mult în mai multe domenii, spiritual, chiar și fizic, depinde de ce faci în călătoriile tale și îți deschide uși spre alte culturi, dar și spre tine însuți. Îi sfătuiesc să prefere să descopere ei locuri noi și să lase deoparte all-inclusive-ul și vacanțele pregătite de alții unde doar stai și te relaxezi. Să încerce să își facă ei vacanța, se vor simți mult mai împliniți și vor vedea mult mai multe lucruri.

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*