Interviu Ovidiu Oltean – O viață clădită prin cuvinte

"în De văzut/Musai!" "de POV21"

Ovidiu Oltean a riscat și a reușit. A demonstrat că merită să faci ceea ce îți place în viață. A excelat în domeniul public speaking-ului, ajungând să organizeze traininguri pentru persoanele doritoare să deprindă, la rândul lor, această artă. I-a ajutat pe ceilalți să se autocunoască, să se dezvolte pe plan personal. Vă întrebați  cum? Ei bine, răspunsurile acordate de el cu siguranță vă  oferă o soluție.

 

Î: Salut, Ovidiu! Ce te-a determinat să te îndrepți spre public speaking?

R: O mare frustrare în viață, și anume faptul că nu-mi plăcea activitatea pe care eu o desfășuram zi de zi. Am terminat o facultate de profil IT. Politehnica din Cluj nu mi-a plăcut deloc, așa că m-am întrebat ce aș putea face să-mi placă și să pot câștiga niște bani. M-am orientat spre vânzări, am avut câteva experiențe în America cu Work and Travel, dar după vreo trei ani de încercări mai puțin reușite, am prins un gust amar legat de vânzări, mi-am dat seama că nu îmi place deloc. Motivul pentru care m-am orientat spre public speaking și spre oratorie este faptul că la un moment dat, prin 2012, un client din vânzări m-a invitat la o ședință a unui club de public speaking, și anume Toastmasters. Am mers, am descoperit ce înseamnă să ieși în față, să ții o prezentare, eu habar nu aveam, dar mi-a plăcut foarte mult și am început să mă duc săptămânal acolo. Momentul în care am luat decizia fermă – să mă las de vânzări și să mă apuc de asta – a fost după ce am câștigat primul meu concurs național de oratorie, la Timișoara, în 2013, care a fost un semn: ok, nu numai că îți place, dar te și pricepi. Pentru că am văzut că erau oameni în jurul meu care trăiesc din asta, am zis că și eu pot. Așa că mi-am dat demisia din vânzări, și din 2013 doar cu asta mă ocup. Iubesc această activitate.

Î: Care a fost momentul de cotitură din viața ta?

R: Un moment de cotitură a fost acela în care am luat decizia să renunț la vânzări și să mă îndrept spre public speaking. Să risc. Al doilea, când după șase luni, am ajuns într-o situație în care nu prea aveam venituri, nu știam ce să fac. Ceea ce m-a scos din situația respectivă a fost un film pe care l-am văzut și care a generat o schimbare de mentalitate. Până atunci, eram foarte focusat strict pe a face bani, însă după ce am văzut filmul (se numește The Shift, îl recomand oricui) în care era  vorba despre fapte bune, fapte care susțineau oamenii, am realizat că banii vor veni ca un rezultat. De atunci lucrurile au început să evolueze foarte, foarte fain, până unde sunt astăzi.

Î: Ai avut vreun participant la cursuri care să te fi suprins în mod deosebit?

R: Atelierul de Life Speaking de trei zile, pe care îl țin are un lucru aparte: la fiecare ediție, sunt aceleași tipare de participanți. Avem tot timpul participantul glumeț, participantul care vine cu experiență și vrea să se îmbunătățească, și este tot timpul o persoană care evoluează extrem de mult. Este o schimbare deosebit de mare de vineri, când vine și îi este jenă să se prezinte, până când ține discursul final, duminică. Prin muncă poți să ajungi foarte bun la asta, printre primii. Vorbitul în public este o abilitate.

Î: Cum ți-a influențat public speaking-ul viața?

R: Mi-a schimbat-o complet. Asta fac de dimineața până seara, când mă trezesc mă gândesc ori la viitoare prezentări, ori la proiecte pe care vreau să le desfășor. Toată activitatea mea gravitează în jurul vorbitului în public, fie că e vorba de cursuri online pe care le țin, fie că e vorba de conferințe pe care le moderez, cursuri, traininguri pe care le organizez. Viața gravitează în jurul acestei activități.

Î: Cum arată o zi din viața ta?

R: Dacă ar fi un șablon, cred că m-aș bucura și eu *râde*. Nu sunt două zile care să fie la fel, spre deosebire de momentul în care lucram și aveam un program foarte clar. Acum e foarte diferit. Sunt zile în care mă trezesc la 7 dimineața pentru că am o ședință sau un coaching, sau o întâlnire de afaceri. Sunt zile în care dorm până la 11, pentru că vreau să mă odihnesc. Mie îmi place foarte mult libertatea pe care o am, faptul că pot să îmi fac programul cum vreau eu.

Î: Ce alte pasiuni ai?

R: Recent, a început să îmi placă foarte mult squash-ul, e un sport care te ajută să ai o energie debordantă. Îmi place foarte mult karaoke, actoria și  să citesc beletristică. Citesc și cărți de dezvoltare personală, merge mai greu cu ele, nu mă prind așa de mult, dar beletristica e o pasiune, în special romanele polițiste: Agatha Christie oricând.

Î: Ai avut vreun moment stânjenitor în fața publicului?

R: Da. Țin minte că în 2013 am fost la o conferință în Sibiu. Trebuia să țin o prezentare în fața a 40 de persoane, eu mi-am pregătit-o foarte bine, am ținut-o în fața unor colegi, cărora le-a plăcut la nebunie, au râs, s-au distrat. Mă duc în fața publicului, încep prezentarea și zic prima glumiță, nimic. O zic pe-a doua, nimic. Oamenii erau atât de serioși, de parcă vorbeam despre încălzirea globală și prezentam ceva studii. Mie nu-mi venea să cred: repetasem prezentarea de atâtea ori, oamenii mereu au răspuns pozitiv, dar acum erau total pe lângă. Am simțit o dezamăgire enormă, nu înțelegeam de ce. Ulterior am înțeles care a fost problema: eram atât de prins în filmul meu, încât nu eram conectat cu sala. A fost foarte dificil să înghit asta. A fost crunt. Mai ales că veneam după câștigarea unui concurs național și mă credeam bun. A fost un pumn mare în stomac, am învățat câteva lecții importante de acolo.

Î: Cum ți-a venit ideea de a organiza aceste traininguri?

R: Am început să am rezultate la concursuri, să văd că mă pricep foarte bine la asta și m-am întrebat: ce fac eu atât de bine de reușesc să am rezultate? Primul training a venit firesc, am vrut să îi învăț pe cei din Toastmasters cum să câștige un concurs. După aceea au început să vină și oameni din afara clubului să învețe. Acum obiectivul s-a schimbat. Ținem aceste cursuri pentru că întâlnim des oameni care nu au încredere în ei, care sunt foarte buni pe domeniile lor, dar în momentul în care e nevoie să își exprime punctul de vedere, să-și prezinte un mesaj, nu reușesc să își gestioneze emoțiile, să-și pună ideile într-o structură ușor de urmărit. Multe din aceste mesaje nu ajung la oameni din cauza emoțiilor, a tracului. Am început să le țin pentru că am văzut că pot să îi ajut pe oameni. Și ei au nevoie de acest lucru.

Î: Cum te-ai descrie în trei cuvinte?

R: Competitiv, amuzant și dezinhibat.

Î: Care e motto-ul după care te ghidezi în viață?

R: Fă ce-ți place, restul deleagă.

Î: Ce mesaj ai pentru tânăra generație?

R: Cred că cel mai important lucru e să experimenteze și să testeze de timpuriu cât mai multe domenii de activitate. Ar fi extraordinar dacă liceenii ar profita de acei patru ani, nu doar să învețe, pentru că nu au responsabilități sau obligații, să testeze lucruri. Să meargă să vadă ce face un jurist, un avocat, un medic. Să stea în preajma persoanelor care practică anumite meserii. Una este să ți se spună vai, o să fii medic, o să salvezi vieți. Dar pe lângă asta, tu mai ai multe altele de făcut. Du-te să stai lângă un medic, să vezi ce face. Dacă poți să faci intership-uri, dacă poți să faci practică în acei patru ani, ar fi extraordinar, deoarece, după liceu ai putea să îți alegi o facultate pe un domeniu care știi că-ți place. Testează, experimentează, nu lăsa să treacă timpul și să te trezești la 30-40 de ani.

Claudia Scuturici

Denisa Lorena Epure

Sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiului Național „Andrei Mureșanu”, profil filologie- limbi străine. Sunt reporter de liceu în echipa școlii de 3 ani și am fost premiată la nivel național în cadrul unui concurs de poezie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus