Știu că va veni o zi în care
Vei asculta suma graiurilor mele
Și-ți va părea că îți vorbesc prostii.
Deși prostiile acelea pentru tine azi ar fi fost un ideal,
Căci noi ne-am fost.
Punct.
Ne-am fost un „ceva” dincolo de rațiune, de înțelesuri;
Dar va veni o zi în care eu îți voi fi numai un chip pe care l-ai iubit,
Iar mâinile mele vor fi numai un templu,
Mult sărutat, mult rugat, mult adorat,
Dar azi abandonat.
Știu că va veni o zi în care tu îmi vei părea o rană,
Dar te voi ridica pe un piedestal,
Tu vei fi rana de senzație a sufletului meu,
Tu îmi vei fi cădere, păcat, dorință, Dumnezeu.
Închină-te încă odată în fața clipei prezente,
Căci doar ea ne mai leagă,
Căci va veni o zi în care
Toate acestea ne vor fi date spre uitare,
Fiindcă iubirea nu-nseamnă ideal,
Iar strângerile noastre vor rămâne istorie.