Vlad Țolan- drumul tânărului scriitor către Cavalerul Leu

"în Texte" by

Cine este Vlad Țolan? Ei bine, este un tânăr scriitor bistrițean, plin de ambiție și, desigur, talent. Acum este student la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației – Cluj, iar în trecut a studiat la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu” Bistrița, unde s-a făcut remarcat prin talentul său. În 2017 a publicat Cavalerul Leu, o carte foarte apreciată de prietenii, profesorii lui și nu numai.

Bună, Vlad. Consider că munca ta merită să fie cunoscută și aş dori să îmi răspunzi la câteva întrebări. În primul rând, spune-mi, de cât timp scrii și ce te-a determinat să o faci?

Hello, Andreea. Nu pot începe decât prin a-ți mulțumi! Înseamnă enorm. Pentru mine, cel putin, e deopotrivă foarte fain și foarte ciudat când cineva se referă la ceea ce scriu ca fiind ,,munca mea”, tocmai pentru că totul s-a întâmplat destul de brusc. Scriu de mic, am un caiețel cu două, trei povestioare scurte, de când eram cam pe clasa a III-a. De atunci, am scris haotic; puțin pe clasa a VII-a, pe forumul unui joc, iar apoi în liceu, pe Wattpad. Am o imaginație destul de bogată (sau bolnavă, uneori).

Acesta a fost unul dintre factorii care m-au determinat să scriu. Apoi, mai ales când am început să scriu pe Wattpad, voiam doar să scap de unele gânduri și să mă descarc.

Care sunt temele pe care le abordezi în scrierile tale?

Fantasy şi horror, în principal. Am scris unele povestiri scurte în care îmi exprim gândurile sau părerea despre anumite lucruri, precum și poeme scurte, dar mă axez pe cele două numite mai sus.

Cum ți-a venit ideea de a scrie  <<Cavalerul Leu>>?

E o poveste puțin mai lungă. Un joc pe calculator – Castlevania: Lords of Shadows 2 m-a surprins plăcut cu storyline-ul lui și m-a inspirat, într-o oarecare măsură. Am început să scriu, neștiind exact unde o să ajung; nu aveam un plan de idei, pur și simplu scriam. Într-un final, ideile s-au îmbinat frumos și am scris un textuleț de aproximativ 68 de pagini. Asta se întâmpla acum doi ani și ceva. Anul trecut, o prietenă m-a întrebat dacă nu m-am gândit să public. Știam că, la un moment dat, o să recitesc povestioara (numită, pe atunci, Greșeala) și o să o rescriu, dar nu mă gândeam că asta o să fie în viitorul apropiat. Ajutat de ea, am luat legătura cu o editură și am trimis manuscrisul, fără să modific ceva la el. Au spus că este bun, doar că trebuie să insist pe anumite lucruri. Nu doar că le-am urmat sfatul și am modificat unele puncte ale poveștii, ci am rescris-o și dezvoltat-o complet. Forma finală e Cavalerul Leu, cartea mea de debut și primul volum din seria Cronica Frăției Dragonilor.

Cam când estimezi că va apărea următorul volum?

Nu știu cu exactitate, e încă în lucru, aproape de final. Momentan, aș vrea să găsesc o editură și să public ediția a doua din Cavalerul Leu; să apară în librării, să ajungă la public, să văd ce feedback primește. În paralel, am pregatit o mică antologie de povestiri scurte. Se încadrează în genul horror. La noi, cel puțin, nu mi se pare că short story-urile și flash fiction-ul primesc atenția meritată.

Ce susținere ai avut din partea familiei și a prietenilor?

Sincer, nu pot să le mulțumesc îndeajuns. Ai mei tot timpul citesc ce scriu și îmi oferă o părere cât se poate de sinceră, de asemenea, ei m-au ajutat și mă ajută cu partea financiară. Prietenii, la fel: tot timpul când scriu ceva le trimit și îmi oferă feedback. Chiar și când rescriam Cavalerul Leu, terminam un capitol și le trimiteam, aşteptam să-mi spună o părere. De asemenea, unul din prietenii mei m-a ajutat să îmi organizez blog-ul și momentan lucrează la un site dedicat lucrurilor pe care le scriu. Chiar mă susțin enorm și le mulțumesc din tot sufletul pentru asta. Mă ajută să continui, să trag de mine și să scriu cât mai bine.

Au fost oameni care te-au descurajat? Și dacă da, ce aport au avut criticile nejustificate la adresa ta?

Nu pot să spun că am avut parte de multe comentarii descurajatoare sau răutacioase. Sunt de părere că o critică e bine-venită atâta timp cât e constructivă și te ajută să vezi un alt punct de vedere, o perspectivă diferită de a celor care te susțin mereu și de a ta. Poți învăța ceva de la fiecare om pe care îl întâlnești. Cât despre criticile nejustificate, părerea mea este că nu ar trebui să aibă prea mare importanţă. Pe mine, nu mă influențează în vreun fel. Scriu pentru mine, pentru că îmi place și pentru că mă ajută. Dacă oricine are ceva de obiectat sau nu gustă ceea ce scriu, sunt mai mult decât deschis la discuții pe tema asta, mai ales că genurile pe care le abordez sunt puțin mai greu de digerat. Până la urmă și cei cărora nu le place munca unui scriitor sunt cititori, și opinia lor trebuie auzită.

Cum te-a schimbat începutul carierei de scriitor în evoluția ta ca om?

Cred că scrisul m-a ajutat să mă cunosc mai bine. Rup câte o parte din mine și o dăruiesc fiecărui personaj. Chiar am realizat unele lucruri de care nu eram complet conștient, atât bune, cât și rele.

Consideri că pentru a fi un scriitor grozav trebuie să îți placă să citești? În cazul tău cum a fost?

Am crescut într-un mediu în care se citește mult. Mama mi-a cumpărat mereu carți și mi-a sugerat titluri, așa am descoperit Harry Potter, de exemplu. Cred că, pentru a fi un ,,scriitor grozav”, cum ai spus, trebuie în primul rând să scrii. Să o faci din suflet, să scrii despre ce îți place, să scrii despre ce urăști, să scrii despre ce te înspăimântă. Cititul te ajută enorm pe acest drum, îți dezvoltă vocabularul, îți arată ce lumi au creat alți autori. Spre exemplu, am ales o cale puțin mai ,,rebelă”, să spun. Am luat o pauză de la citit și am încercat să scriu cât mai mult. Voiam să încep prin a-mi crea un stil propriu, fără să fiu influențat. Apoi, am început iar să citesc, pentru a dezvolta acel început de stil. Ce pot să spun e ca ajută foarte mult. Nu cred că trebuie neaparat să citești mult pentru a putea scrie bine, dar este indicat.

Ești pasionat de scris și totuși ai ales să mergi la facultatea de psihologie. Cum se împacă cele două?

Psihologia a fost una dintre principalele mele opțiuni, încă de când am intrat la liceu. Consider că, înțelegând cât mai bine psihicul uman, pot să conturez personaje cât mai interesante și complexe. De asemenea, întrucât multe din temele pe care le abordez se învârt în jurul crimelor și a criminalilor în serie, cred că să studiez psihologia crimei este benefic pentru mine.

Spune-mi două lucruri reprezentative după care ai vrea să te cunoască sau să te țină minte oamenii.

Cred că fiecare om are o doză de nebunie care, administrată corect, îl poate face de neuitat. Am scris o scurtă autocaracterizare, la un moment dat, în care subliniam asta; cred că această ,,nebunie” a mea mă ajută mereu. De asemenea, consider că singura putere adevărată e bunătatea.; să faci bine fără să ai un interes sau un motiv. Încerc să îmi ghidez, să spun așa, viața, după lucrul acesta. E religia mea.

În încheiere, ce le-ai spune celor care își doresc să scrie dar nu au curajul să încerce?

Din tot sufletul: să scrie! Chiar dacă nu publică, chiar dacă nu arată nimănui, chiar dacă scriu doar pentru ei. Să își pună gândurile, ideile și sentimentele pe foaie și să vadă până unde ajung; cât mai sincer, cât mai dur. Eu consider că scrisul e, în primul rand, cea mai sinceră și grea luptă dintre individ și demonii lui. Și, cine știe, poate de la o simplă idee pusă aiurea pe o foaie, se va dezvolta un bestseller!

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi