Culorile impresionismului clujean – maestrul Claudiu Presecan

"în Texte" by

Claudiu Presecan- un om deschis ce ascunde un talent nemaivăzut. Iubitor al artei, al abstractului și fiind călăuzit de culoare, după cum afirmă chiar el, Claudiu este unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați pictori români. Fiind expuse în întreaga țară, lucrările sale nu încetează să uimească prin puternicul mesaj transmis pe pânză.

Claudiu a acceptat să ne primească în atelierul său din Cluj- Napoca și să ne împărtășească o mică parte din secretele sale.

Î: Ce înseamnă pictura pentru tine?

R: E totul. E viața mea, cu asta m-am ocupat până acum. Mi-a plăcut, îmi place, o iubesc. Este o pasiune, o meserie și o sursă care îmi asigură existența, dacă îi pot spune așa.

Î: În afara picturii, ce pasiuni mai ai?

R: Natura, în toată complexitatea ei, și toate sporturile adiacente, pe care multe le-am practicat și mi-au plăcut. Acum pescuiesc la muscă, mai de mult am făcut speologie, ski. Urcând destul de des pe munte, am vrut să merg și iarna și am început să fac ski de tură. Pe vremea respectivă era foarte greu, pentru că nu aveai echipament, dar eu aveam pasiunea asta. Am început să fac ski alpin.Oricum, dacă aș putea să stau să mă uit la un peisaj în vârful unui munte, cred că nu aș face nimic altceva toată ziua. Într-un cuvânt, pasiunea mea e natura.

Î: Ai încercat și alte arte?

R: Am făcut ceramică, la bază eu am terminat liceul pe secția de ceramică. Am făcut sculptură, am cusut, am făcut haine, echipament montan. Am meșterit multe.

Î: Faptul că tatăl tău era arhitect a fost un factor decisiv în alegerea acestei vocații?

R: Relativ. Oricum el a murit de foarte tânăr, eu aveam opt ani când a murit el. A fost un arhitect mare și foarte cunoscut în România. Am vrut să continui cumva tradiția, pentru că mi-a plăcut să construiesc, mi-a plăcut desenul în pirmul rând. Am ajuns la Liceul de Arte întâmplător, sau cu voia Domnului, să zic așa, dar da, la început voiam să fac arhitectura. Mai apoi a început să-mi placă multi pictura și am cotit în direcția picturii. Dar e frumoasă arhitectura. Chiar mă gândeam la un moment dat, la ani de zile după ce am terminat Facultatea de Arte Plastice, să fac și arhitectura, ca un hobby, dar până la urmă am lăsat-o baltă.

Î: Ce înseamnă viața de artist?

R: Trebuie disciplină ca să faci artă. Este multă muncă în viața de artist, aceasta pe care lumea o vede mai boemă și mai romanțată în filme sau în cărți. Talentul îl ai sau nu, dar este multă muncă. Depinde, apoi, cum te descurci pe partea de management, marketing. Fiecare cum poate. Au început și la noi să mai apară galerii și dealeri de artă. Înainte de ‘89, în principal era arta pe baza de comenzi, aveai servici. Și acum poate fi la fel, dar pentru mine, cel puțin, e important să fiu disciplinat prin ceea ce fac. Sunt mereu atâtea ispite, de exemplu astăzi nu ai chef să lucrezi. Dacă nu ai o disciplină, să mergi în atelier, să te joci cu minunatele culorile… . E important să lucrezi.

Î: Există o rutină zilnică pe care tu, ca pictor, o poți aplica pentru a avea productivitate?

R: Fiecare cum se obișnuiește. Eu m-am obișnuit să lucrez dimineața, orele de studiu la facultate fiind dimineața. Sunt alții care lucrează noaptea, alții după-masa. Unii se trezesc foarte devreme: am un prieten care se trezea la 5 dimineața, la 5:30 era în atelier, picta până la 9 și apoi ieșea. Depinde, fiecare cum își face programul, cum se obișnuiește.

Î: Ai spus că faci și picturi la comandă. Cum poate cineva să descrie ceea ce ar dori să îi pictezi?

R: Fac, dar rar, și doar dacă se pretează pe stilul meu. Nu prea fac pentru că gusturile mele ar putea să nu fie compatibile cu ale cumpăratorului. În acest caz, eu rămân cu o lucrare pe care nu o pot vinde. Dar dacă un om cere o lucrare pe o anumită dimensiune, sau dorește să-și decoreze casa, atunci îi fac cu plăcere. De obicei, oamenii au văzut la mine anumite lucrări și m-au întrebat dacă le pot face ceva asemănător.

Î: Ai avut vreo pictură mai controversată sau care să aibă o poveste mai neobișnuită?

R: Nu știu dacă pot să zic asta. Am multe lucrări. Îmi aduc acum aminte de un vecin care era chiar țăran. Eu aveam o expoziție în Cluj și mi-am scos lucrările afară la poartă, să le duc cu mașina și el venea atunci la mine să îmi cosească iarba. S-a uitat la ele și m-a întrebat foarte sfătos dacă știu să fac o oaie. Am zis că da. Un bou? Da. Și a zis că „nu știu ce ai făcut tu aici, dar îmi plac foarte mult culorile”. *râde* M-a uns pe suflet.

Î: Crezi că ai o lucrare reprezentativă?

R: Pentru mine nu. Reprezentativă îmi e culoarea și stilul care, de-a lungul anilor, se repetă puțin, dar multe lucrări îmi plac. Nu pot să zic eu personal că îmi place una mai mult decât celelalte. Toate sunt ale mele și mă reprezintă.

Î: Consideri că ai fi putut face altceva în afară de pictură?

R: Nu. Chiar îmi place meseria mea și mă cred foarte norocos că pot să o fac , îmi oferă o satisfacție foarte mare. Nu aș face nimic altceva acum, poate aș face ceva pe lângă, dar la bază tot pictura. În liceu mi-am dat seama că pentru asta sunt făcut. De mic mi-a plăcut să colorez.

Î: Ați avut o perioadă mai lungă în care să nu fi creat nimic?

R: Nu, niciodată. Important e să trăiești bine, tu cu tine însuți, că pictezi, că nu pictezi.

Î: Ce ai recomanda unui tânăr artist?

R: Să-și urmeze pasiunea și să lucreze cât mai mult.

Pe Claudiu îl puteți găsi aici:

https://claudiupresecan.com/

Claudia Scuturici

Denisa Epure

Sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiului Național „Andrei Mureșanu”, profil filologie- limbi străine. Sunt reporter de liceu în echipa școlii de 3 ani și am fost premiată la nivel național în cadrul unui concurs de poezie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*