Interviu Tibi Ușeriu partea a 2-a: Călătoria

"în De POVeste" "de POV21"

Î: Ai afirmat faptul că în timpul cursei vieții tale ai încercat să-ți ucizi proprii demoni, alergând. Ce te-a determinat să te reîntorci în anul care a urmat?

R: Reîntoarcerea în cursă a fost mai mult o ambiție personală. Eu sunt genul de om care puțin se supraapreciază, așa că mi-am ales o competiție pe măsură. E cea mai grea cursă, pe care au terminat-o doar 17 persoane din câteva sute de oameni care au încercat. În primul an a fost o ambiție ca să termin pe primul loc și m-am întors acolo pentru că a fost o competiție în care eu m-am regăsit. Cumva am dat toate straturile de pe mine jos și m-am reîntors acolo ca să-mi demonstrez mie că pot și că ceea ce s-a întâmplat în primul an nu a fost din greșeală sau o întâmplare. Acolo m-am luptat cu mine, cu caracterul și cu trecutul meu. Mi-am învățat demonii să lucreze pentru mine și nu invers pentru că nu vreau să mă las dominat de gândurile mele slabe.

Î: Ai menționat anterior ceva legat de dorință. Crezi că dorința e ceea ce îi motivează pe oameni?

R: Clar, inițial e dorința, apoi e acțiunea. În primul rând avem nevoie de curajul de a fi sinceri cu noi înșine, pentru că față de alte persoane putem să fim cum vrem noi, dar față de propria persoană trebuie să fim mereu sinceri și curajoși în idei, chiar și în cele rele, pentru că din greșeli învățăm, eu cred că fiecare merită a doua șansă în societate. Cred, că percepția care exista acum 20 de ani și care există acum despre un deținut e cu totul diferită. Eu nu m-am temut că prin povestea mea o să îndepărtez oamenii de mine pentru că am avut nevoie să merg mai departe, să-mi accept trecutul și să mi-l asum public.

Î: Cum crezi că ar fi arătat viața ta dacă nu ai fi fost prins ultima dată și dacă nu ai fi fost condamnat?

R: Cred că aș fi continuat, pentru că nu realizam că sunt pe un drum greșit și se sfârșea, după cum am mai spus, ori în închisoare, ori mort. Dar, de obicei, doar în filme se întâmplă să nu fii prins niciodată. Personal, mi-ar fi fost foarte greu să stau pe fugă toată viața.

Î: Te-ai gândit vreodată că există o șansă să nu îți mai vezi familia?

R: Bineînțeles. De fiecare dată mă gândesc că e posibil să merg undeva și să nu mă mai întorc. Este foarte bine să ne gândim la asta, chiar și psihologii dovedesc că e bine să ne gândim la moarte. Trebuie să fim conștienți că nu suntem nemuritori.Orice ar fi, vine ziua aia când noi nu o să mai fim. Dar nu trebuie să ne gândim prea mult la ziua respectivă, e bine să ne gândim și la zilele alea dintr-un an, să le trăim așa cum trebuie. De murit murim într-o singură zi, dar de trăit… . Nu trebuie să trăim în destrăbălare, dar trebuie să înțelegem că suntem trecători pe pământ. Cred că fiecare trebuie să lăsăm ceva în spate, adică după ce noi am plecat, să-și amintească cineva de noi cu drag.

 Î: Care sunt visurile tale?

 R: Nu am un vis bine stabilit, să zic că vreau să fac asta sau asta. Cred că visul meu e să fiu liber, să fac ceea ce îmi doresc, ceea ce-mi place, și să-mi duc toate proiectele la capăt.

 Î: Ai menționat că nu ai avut un model în viață până la 19-20 de ani. Care a fost atunci modelul tău și care e acum?

R: Atunci era un personaj de film care îmi plăcea foarte mult și pe care îl copiam, Van Damme. Eram un copil, la vârsta asta nu mai am unul și de atunci nu am mai avut niciun idol, sau o persoană care mi-a plăcut foarte mult. Acum, de fiecare dată mă pun eu peste zece ani și mă gândesc cum mi-aș dori să fie Tibi atunci. Și peste un an, sau doi, sau zece, mă uit să văd dacă Tibi a ajuns acolo unde voiam eu. Sunt idolul meu personal.

Î: Acum, privind în trecut, ești mulțumit de prezent?

R: Da, cu siguranță e cea mai frumoasă perioadă de timp din viața mea. Bineînțeles, sunt lucruri la care încă lucrez zilnic. Eu în fiecare zi fac ceva pentru mine și pentru visul meu. Și înainte de a merge la culcare îmi iau câteva minute și mă gândesc: „Măi, ai făcut ceva pentru visul tău?”. Dacă astăzi nu am făcut ceva, mâine trebuie să fac dublu ceva. La visul tău trebuie să lucrezi în fiecare zi egal. Povestea mea nu-i despre alergare, nici despre jaf sau pușcărie. Povestea mea e despre schimbare și despre cum se poate schimba un om, cum poate visa și cum poate ajunge la ce visează. Și e foarte simplu, eu am găsit formula pentru mine. Oamenii trebuie să-și dorească ceva și să aibă curajul să lupte pentru a ajunge acolo. Nu există o formulă generală. Există doar perseverență și muncă.

Î: Ai avut vreo reținere când ai scris cartea?

R: Nu, dimpotrivă. A fost o confesiune care m-a eliberat foarte mult, dar nu prin faptul că m-am împăcat eu cu trecutul meu, ci prin faptul că nu mai trebuia să spun povestea asta individual. Am scos cartea, cine vrea o citește, cine vrea o înțelege, cine vrea mă mai iubește, cine vrea nu mă mai iubește. Se povestea foarte mult pe la colțuri. Acum nu mai are nimeni ce să zică, doar ceea ce fac eu în prezent.

Î: Cum te-au marcat cei 27 de pași făcuți în curtea închisorii?

R: Pentru mine era singurul moment în care puteam să ies din celulă să mă plimb. Într-un fel îmi era foarte benefic, chiar dacă erau doar 27 de pași. Pentru mine era foarte mult să pot să ies o oră și sa fac 27 de pași. Din acest motiv și cartea se numește 27 de pași, pentru că în fiecare zi, când ieșeam, primele ture le număram, număram pașii. Chiar m-au marcat. La un moment dat, cred că m-am obișnuit așa de bine cu pașii, încât m-am identificat foarte mult cu acea plimbare și cumva a fost un lucru negativ într-un lucru pozitiv. Era momentul în care eram puțin liber și era momentul în care eram ca o pasăre în cușcă. Chiar și în curse, de fiecare dată când voiam să mă opresc, mai făceam 27 de pași, știam sigur că pot să îi mai fac. De obicei viața așa începe, de la primul pas, apoi continuă, tot pași. Depinde unde e finalul, dar 27 de pași, cu 27 de pași, cu 27, se adună foarte mulți. Mă motivez foarte mult cu cei 27 de pași. Vreau să public cândva un articol, „27 de pași pentru a-ți schimba destinul”.

Î: Ai simțit vreodată, în timpul cursei, că viața ta e în pericol?

R: Nu. Am simțit că mi se termină energia și am ajuns într-un moment de impas. Dar nu m-am gândit niciodată că e gata. Automotivația e foarte importantă. Bineînțeles, lucrurile trebuie să fie pământești. Trebuie să fii destul de realist. Corpul îl poți duce la extremă foarte mult, cu creierul e mai greu, are nevoie de motivație. Ceea ce fac eu e 80% partea mentală. Fizic, corpul îl pregătești. Dar ai nevoie ca partea psihică să fie tare pentru a putea să treacă peste unele lucruri care se întâmplă.

Î: Ai spus într-un interviu că ceea ce s-a întâmplat în trecut te-a ajutat să realizezi cât de frumoasă e viața. Care a fost cel mai frumos moment din viața ta?

 R: Cred că nu aș putea să zic „Acesta a fost cel mai frumos”. Nu aș putea să îl descriu. Am avut foarte multe momente frumoase în viață. Cum am fost lipsit de libertate, atunci când am fost liber din nou am avut o senzație foarte faină. În general, senzația de a fi liber pe mine mă face foarte fericit. Nu neaparat să fiu liber din închisoare, ci că am libertatea de a face ceea ce îmi doresc. Pe mine această libertate mă face fericit.

Î: Care sunt principiile tale în viață?

R: Să fiu sincer cu mine însumi. Să fiu curajos în ideile pe care le am și să nu am rețineri. Dacă tu îți dorești să faci ceva, fă-o. De asemenea, ambiția și perseverența. Îmi amintesc ce mi-a zis mama. Înainte de a muri, unul dintre bunicii mei, care a trăit vreo 96 de ani, a chemat-o pe mama și i-a zis: „Trăiește-ți viața, că așa e de scurtă”. Deci dacă la 96 de ani, pentru el viața încă era foarte scurtă, atunci… .

Î: Care este mesajul tău pentru noua generație?

R: Cred că mă repet, dar trebuie să fie sinceri cu ei și curajoși în ideile pe care le au. Să-și ducă la final visurile și dorințele. Acesta e singurul mesaj pe care îl am.

Claudia Scuturici

Andreea Cordoș

Sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiului Național „Andrei Mureșanu”, profil filologie- limbi străine. Sunt reporter de liceu în echipa școlii de 3 ani și am fost premiată la nivel național în cadrul unui concurs de poezie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*