foto Roxana Herinean
foto Roxana Herinean

Privește absentă cerul înnorat. Timp de câteva secunde uită cine e, unde e, sau ce caută acolo. Se lasă ușor pradă senimentelor. Îngeri, demoni, toți trăiesc în trupul ei firav. Cioburile inimii ei o otrăvesc, iar leacul nu este cunoscut. Își închide ochii, e învăluită de o dulce euforie, însă imediat o lovește realitatea și lacrimile amenință să curgă din nou. Nu, nu se poate. E puternică. Nu renunță niciodată. Ea vede lucruri, nu vorbește despre ele… înțelege. Nu se teme să viseze. Nu poate renunța. Nu e ultimul moment de suferință, însă ceva se schimbase. Nu se mai simte învinsă de durere. Este o războinică. Deschizând ochii, este orbită de o rază a soarelui, ce pare că vrea să-i șteargă lacrima. Zâmbește. Are încredere. Va fi bine.

 

Claudia Scuturici