foto Claudia Scuturici
foto Claudia Scuturici

Glasul gândurilor tace, tic tac, tic tac, eu chiar nu pot să mai tac, spre deosebire de tine încerc ceva să fac. Într-un întuneric cald,te văd. Nu te aștepta să spun:”când tu nu ești,totul este pustiu!” pentru că într-o zi probabil nu o să mai fiu! Pot acum să îți amintesc faptul că acum e trist și rece, poți să îți faci griji pentru că nu cred că va mai trece. Nici măcar o umbră nu mai există între noi, nu îți aminti de ale mele buze moi…. îți interzic să privești în stânga, în dreapta, oricum e întuneric, nu vezi nimic. Să nu crezi că nu știu de ce, prea multe vorbe și fapte puține… nu mai ai noroc dar cred în tine! Mă prefac că încă te mai cred, să te ferești de ziua în care voi avea curaj să nu mă mai prefac, atunci totul are să fie abstract. În fine, nu meriți să îți spun mai mult, nu vreau să o luăm de la început, nu te acomoda, priveşte înainte,după un cer senin vine un amalgam multicolor care la drum de seară îți sădește gânduri noi, clădește sentimente vechi… și totuși noi. Aaa, era despre noi doi! Eram cândva la umbra de apus, moment în care multe am spus!

Gina Bontaș