Citește-mă!

Clișee și dezamăgiri – De ce suntem triști cronic?

Viața e tristă, sumbră și etern melancolică… Toți ne pierdem la un moment dat în clișee și dezamăgiri, oricât de imposibil ar părea, e posibilitatea întruchipată. De la prima căzătură, prima dezamăgire în dragoste, observăm adesea că viața noastră e un interminabil șir de erori. Erori mici, minuscule, mari, mijlocii și imense. De câte ori… Citește in continuare

toamna sunt puțin mai viu
De citit/De simțit

Parcă toamna sunt puțin mai viu…

*Cum să nu iubești toamna? Când sentimentele sunt mai profunde, Când cerul plânge odată cu omul Și suferința e mai dură, Când dimineața suntem strigoi, Și seara pe dinăuntru goi Cum să nu iubești toamna? Când te vezi în frunze îmbătrânind Și când te sufoci în aer, Când iubirea parcă nu-i, Și copacii strigă îndurerați,… Citește in continuare

American
Citește-mă!/De citit

Poveste româno-americană

Mi-ai oferit un vis american Printre trabucuri din Vegas și drumuri lungi cu bolidul Prin noapte, Prin melodii veșnic tinere de care consumeristul comun nu se plictisește, Așa erai tu; Dar, în vremea aceea, într-o Românie unde Revoluția din ’89 se purta în fiecare zi În mințile noastre, Și influențele pro-ruse se ascundeau sub cranii… Citește in continuare

Și moartea e o formă de viață
Citește-mă!/De citit

Și moartea e o formă de viață

cimitirul e un loc unde morții mănâncă pământ și beau apă de ploaie (unii amestecă noroiul cu apa -un fel de cafea mai puțin amară-) în cimitir copacii nu se ofilesc nu mai au această capacitate frunzele rămân verzi doar la suprafață (pe interior sunt deja putrezite) la miezul nopții ciorile scot ochii morților și… Citește in continuare

1 2 3 148
Derulează înapoi