Insomnie

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

În miez de noapte stau adesea și ascult

Cum în inima mea sentimentele se rup.

Stau și ascult cum gândurile mi se luptă;

Îmi amintesc de zilele când eram pierdută

Într-o lume atât de mare, dar atât de seacă,

Colorată în nuanțe de gri. Și ce dacă?

Am găsit mereu putere să mă ridic din pat,

Să lupt pentru ce trebuie să fiu de fapt.

Am zâmbit și am mers mereu mai departe,

Căci timpul nu se oprește, trece și te lasă-n spate.

Și până la urmă, la ce bun atâta suferință?

Atâta ură cumplită, un suflet lipsit de dorință?

Te-ai întrebat vreodată de ce să mai fii bun

Când alții ți-au ars inima și au făcut-o scrum?

De ce să îți mai pese? Altora nu le-a păsat

Când tu plângeai și drumu-ți era întunecat.

Privești drept înainte prin atâta falsitate,

Regăsești oameni ce cândva îi strigai ,,frate”.

Prieteni ce te țineau strâns de braț pe drum,

Acum, străini ce au străpuns adânc un suflet bun.

Ce mai contează? Fericirea n-a depins de ei,

Poate nici de picurii de ploaie care cad grei

Pe pământ, născând din neant nostalgia;

Un sentiment, o stare ce-ți îmblânzea mânia.

Cum fiecare ploaie spală durerea arzătoare,

Așa o nouă zi aduce rupte din raze de Soare,

Speranță și o nouă șansă să facem tot mai bine.

Să iertăm, să ajutăm, să reparăm ruine

Ce stau gemând în așteptarea zilei de Apoi,

Căci oamenii sunt prea grăbiți și fac doar tărăboi.

În cursa după bani nu e nimic de așteptat,

Nu poți rămâne-n spate, nu poți fi egalat.

Dar dacă viața-i un maraton cu un finiș stabilit

De ceea ce cred oamenii că merita iubit,

O să alerg dincolo de el, o să alerg cât pot de tare

Căci viața nu înseamnă doar bani grămadă și avere.

Nu te lăsa păcălit de frumusețea ce ți se arată,

Ține minte, și Diavolul a fost înger odată.

Nu crede tot ce ți se spune, nu te da bătut

Că ți se spune că n-ai șanse, că ești pierdut.

Dacă Dumnezeu te-a asigurat că ești iubit

Și după fiecare noapte, soarele a răsărit.

De ce crezi că nu însemni nimic, că n-ai putere

Să învingi uraganul ce-ți pricinuie durere?

Știu că te stingi pe dinăuntru și urli în tăcere,

Dar mai știu că ai în tine, ascuns, sub mormane grele

De sentimente distruse, o oază de speranță

Ce poate fi lumina pe care n-ai văzut-o-n viață.

Ea poate fi începutul la ce nu credeai vreodată

Că poți ajunge dincolo de pata asta oarbă

Ce nu te lasă să vezi cât ești de special,

Că a venit timpul să cobori de pe piedestal

Oameni ce n-au meritat, cuvinte ce te-au schimbat,

Încercări ce au venit asupra ta și nu te-au întrebat

Dacă poți sau ești pregătit să pierzi.

Ca după mult timp doar să reușești să vezi

Că nu e tot pierdut, că ești la început,

Că poți oricând să schimbi ceva ce nu ai crezut

Că se poate schimba, și uite că se poate!

Așa că, dragul meu, e timpul să lași tot răul în spate.

Fii bun! Și bunătatea se va întoarce.

Fii bun și sufletul îți va zâmbi necontenit.

Fii bun și nu vei mai putea fi păcălit.

Ai grija de tine, căci tu ești tot ce ai.

Fii tu un înger, când nimeni nu mai crede-n Rai,

Fii lumina ce luminează în întuneric.

Arată lumii ce-nseamnă să fii cu adevărat puternic!

Țeranu Elena-Victoria

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*