Visul: o stea artificială printre noi

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

Universul este 99,99% vid, dar nimicul, ca să existe, în spatele lui trebuie să se găsească o energie infinită pentru a-l umple și a-l menține. Savanții o numeau eter.
Totul a început când aveam 8 ani și mă jucăm în groapa cu nisip împreună cu doi prieteni. Castelele noastre de nisip, piramidele, templele păreau să fie Babilonul furnicilor. Un deșert ce portretizează perfect civilizația umană la începutul călătoriei sale antice.
Povesteam despre Atlantida în timp ce construiam columnele unui glorios palat în vârful munților. Zeii, misticii și eroii priveau cum le refăceam imperiul demult apus. Soarele ne întărea nisipul ud, iar căldura ne ardea pe toți. Ceva mirific împânzea civilizația făcută din nisip, era o formă de energie vitală. Lumina.
Oricât de perfectă era civilizația noastră, nu avea electricitate. Nu avea mașini. Nu avea televizoare. Nu avea telefonie.
Nu a mai trecut mult și copiii s-au ridicat și au plecat. Țin minte că am mai stat câteva ore în groapa cu nisip și am făcut insolație. Soarele acela nenorocit mi-a prăjit operele din nisip.
Și m-am întrebat: Cum ar fi dacă Soarele, prietenul nostru, ar veni mai aproape de noi? Poate ne rănește pentru că se simte singur acolo sus în spațiu. Dacă l-am aduce pe Pământ? L-am prinde, l-am lega strâns și l-am ține lângă noi. Ar fi ca și cum l-am dresa ca pe oricare animal sălbatic.
Am ajuns acasă cu o durere de cap infernală din cauza oboselii și insolației. Am adormit și, în ciuda durerilor, nu a fost ca de obicei. Adormeam conștient. Eram parcă blocat între două lumi. Așa am avut primul meu vis lucid.
Am visat aparate de înalta tensiune, capsule de sticlă prin care circulă celule de materie ce se ciocnesc în fața ochilor mei. Aveam pe retină o lumină albastră miraculoasă. Totul se vedea atât de oceanic, de exotic. Strălucea atât de magnific. Razele sale albastre, acele vibrații înviorătoare mă ridicau.
Voiam să fug, dar nu puteam. Simțeam că zbor. Imperiul nostru, era luminat de un far albastru cosmic. Cristalele, oamenii, animalele, sufletele pulsau nestigherite. Mașinăriile păreau să fie legate la o pânză albăstruie de mătase și se alimentau automat.
Curenți de energie treceau prin mine. Nu le stăpâneam. Simțeam cum mă înalță. Ființa mea vibra și începeam să văd imagini uimitoare. Totul arăta ca un tablou pe care s-a vărsat apă. Oamenii se uitau stupefiați la ea în timp ce două lumi se ciocneau, lumea noastră și lumea ei.
Energia ei albastră iese și hipnotizează totul din jur. Parcă acolo în interiorul acelei sticle, este tot spiritul.
Am crescut și în liceu am început să citesc cărți de știință popularizată pe sub bancă. Am învățat despre cristale, despre tot felul de materiale care rețin energia, despre alchimie, despre circuite.
Am rămas uimit să aflu că există un fenomen uimitor numit fuziune nucleară. Comprimi un material într-un punct și obții alt tip de material și foarte multă energie.
Am văzut emisiuni despre acceleratoare de particule și cum poți transforma orice metal în aur, dar cel mai important cum să combini hidrogenul și să creezi, bine auzi, un soare în miniatură pe Pământ. Lipsa de potențial, problema planetei noastre, va fi acoperită timp de sute de mii de ani, iar lucrurile la care ne poate împinge sunt senzaționale.
Am scris la reviste, am explorat cum funcționează laserul și am intrat la o facultate de știință, de robotică. Ne trebuie roboți pentru a manevra fuziunea nucleară după cum ne este placul.
Hiroshima și Nagasaki sunt apogeul monstruozității umane. Despici atomi pentru a omorî civili nevinovați… Dar din povestea asta, am folosit energia nucleară pentru a lumina orașele de azi.
Lumina albastră pe care am văzut-o în vis este un simbol. Eu îl bănuiesc pasul următor al tehnologiei. Așa începe un viitor nuclear plin de orizonturi.

Student la mecatronică, Universitatea Politehnică București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, este în continuare un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. Într-un permanent conflict între umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*