Imitație de iubire

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Am fost acolo… când n-a fost nimeni. Am fost acolo când meritai să îmi întorc spatele și să plec. Am ales să te îmbrățișez când tu spuneai vorbe urâte despre mine. Te-am crezut când tu mă mințeai. Te-am susținut când tu mă desconsiderai. Te doream numai pentru mine când tu mă înșelai, dorind și cunoscând trupul altor femei. Erai persoana pentru care aș fi băgat mâna în foc oricând; ca mai târziu să realizez că nu te cunosc deloc.

Te numeai bărbat decent, cu caracter și cu respect, dar tu ofensai și priveai cu superioritate orice femeie. Mi-ai construit o colivie din cele mai frumoase minciuni ca să-mi ții sufletul ostatic, hrănindu-l cu firimituri de otravă pe care tu o numeai iubire. Ți-am oferit tot, iar tu ți-ai bătut joc. Când greșești nu ești capabil să recunoști și să îți asumi greșeala. Dar tu continui să te numești bărbat și „tai și spânzuri” pentru că tu ești bărbat. Îmi pare rău să îți spun, dar oricât ai minți și ai păcăli oamenii, eu știu cine ești. Ești o imitație ieftină a ceea ce înseamnă bărbat.

Te-am iubit pentru ceea ce îmi arătai că ești, ca mai tarziu să te pot felicita pentru talentul actoricesc. Am iubit o iluzie, o minciună jalnică cu care continui să păcălești femeile. Dar când roata se va întoarce, aproape că îmi va părea rău pentru tine.

Trăim într-o lume în care dacă ai principii, ești învechit. Dacă îți respecți omul de lângă tine și nu-ți bați joc de trupul tău ești considerat un fraier. Dacă ești bun, ești ușor de manipulat. Dacă ai caracter, ești principala țintă a profitorilor. Dacă spui adevărul care este de multe ori amar, ești, de fapt, mincinos pentru că unii oameni nu sunt în măsură să accepte un adevăr dureros și dacă îți asumi greșelile ești caracterizat de ele. Nu ai niciodată valoare dacă nu faci ceea ce alții au nevoie de la tine. Trăim într-o lume în care a fi om este cel mai mare handicap posibil.

Dar eu vă întreb pe fiecare în parte: dacă judecați și răniți oamenii și dacă vă construiți fericirea pe nefericirea lor sunteți mai împliniți? Vă simțiți mai bine dacă „prostiți” un „fraier”,  jonglând cu sentimentele lui doar ca să vă atingeți un scop și să obțineți ceea ce vă doriți? Banii și lucrurile scumpe vă aduc pacea în suflet? Vă simțiți mai puternici dacă vă supuneți femeia sau vă bucurați că vă injosiți trupurile pentru niște lucruri materiale care sunt sub valoarea voastră? Sunteți prețuiți ca și oameni, mai prețuiți decât aveți puterea să înțelegeți. Sunteți valoroși și minunați exact așa cum sunteți voi, pentru că sunteți opera de artă a unui Creator pasionat. Cu toate acestea, alegerea rămâne la voi. Voi alegeți dacă vă respectați ca și oameni sau vă înjosiți în diferite moduri, urmărind modele și valori ale superficialității și ipocriziei. Dar vă spun că așa puternici și deștepți cum vă credeți, manipulând persoane și jucând roluri dintre cele mai oribile pe scena umilă a vieții, în final tot voi veți fi cei manipulați și folosiți. Manipulați de tot ce înseamnă egoism, mândrie și falsitate.

De ce să falsificăm puritatea și frumusețea cu care am fost creați? De ce alegeți asta?

Dragii mei, credeți că dacă au trecut multe femei prin patul vostru asta vă face bărbați? Credeți că dacă o femeie se teme de voi asta demonstrează că aveți putere? Dacă o înșelați și o mințiți, vă simțiți mândri de voi? Că pe lângă femeia de acasa mai zumzăie și altele în jurul vostru pentru că „meritați”, nu? Doar sunteti bărbați, aveți nevoi… Dacă ignorați femeia care este lângă voi, o neglijați și considerați că este normal ca ea să fie acolo când aveți nevoie să vă ofere atenție, iubire, trupul ei, sufletul ei, vă înșelați. Nicio femeie nu e jucăria voastră, nu e obligată să vă iubească și cu atât mai mult, nu vă este inferioară. Bărbat nu înseamnă să domini și să te comporți ca și cum ai fi șeful persoanelor de sex feminin pentru că ele ți-ar fi, din fire, supuse ție.

Ce este greșit în a iubi femeia?

Ce este greșit în a o respecta, a o proteja și a o susține? Ce este greșit în a o iubi pe ea și numai pe ea? Sexul nu poate înlocui dragostea, cum nici banii nu pot înlocui fericirea. Valoarea ta ca bărbat este mult mai mare. De ce te înjosești? De ce te comporți ca un imbecil arogant? Cum îi poți spune „te iubesc” când tu ai înșelat-o ca ultimul terminat, în cel mai jegos mod posibil? De ce te umilești, plimbându-te din pat în pat pentru niște plăceri de moment, pe când acasă te așteaptă în lacrimi adevărata iubire? De ce preferi să profiți de devotamentul unei femei pentru care tu ești întreaga lume? De ce alegi să neglijezi ceea ce contează cu adevărat în viață pentru un decolteu generos și un fund obraznic? De ce alegi să calci în picioare sentimente sincere doar să îți atingi scopurile josnice? De ce? Meriți mai mult de atât. Meriți o femeie doar a ta cu care să îți întemeiezi o familie. La origine, ești o făptură minunată cu binecuvântarea de a alege. De ce alegi să-ți bați joc de tine? Te anunț că necinstindu-ți femeia… te necinstești pe tine și alegerile tale, pentru că tu ai ales ca ea să fie lângă tine. Te întreb: ce este greșit în a avea grijă de femeia care are grijă de tine? Dacă nu o mai vrei, fii bărbat și spune-i, dar nu o umili doar pentru că nu ești îndrăgostit de ea. Alege să fii bărbat!

Dragele mele, de ce acceptați să fiți călcate în picioare? De ce vă încadrați adevărata valoare în limitele impuse de cineva? De ce vă lăsați batjocorite și umilite?

Femeie, ești frumoasă! Așa cum ai fost creată, ești o făptură deosebită! De ce alegi să te folosești de frumusețea și puritatea ce a pus-o Dumnezeu în tine pentru lucruri josnice? Cu ce bun să-ți folosești trupul și demnitatea pentru a obține lucruri scumpe și căutate în lumea asta? Te întreb: la ce bun să ai o mașină scumpă, dacă te plimbi în ea cu un bărbat care îți este, în esență, străin? La ce e bună o casă mare, dacă locuiești în ea cu un bărbat pe care nu-l iubești? La ce bun să îți spună că ești frumoasă în haine scumpe în loc să îți adimre simplitatea și frumusețea interioară un bărbat care te iubește? De ce ai alege să fii jucăria unui bărbat care te folosește, în loc să fii în brațele bărbatului care ar da orice ca tu să fii bine? De ce îți desconsideri bărbatul care face tot ce poate ca tu să fii fericită? De ce? De ce îți bați joc de corpul tău? Ești mult mai valoroasă de atât. Meriți cu mult mai mult de atât. De ce alegi să te dezonorezi? Dacă tu nu te respecți pe tine, nu astepta să o facă alții.

Te întreb: cum poți lăsa să te atingă un bărbat la care tot ce iubești sunt banii? Cum poți pune interesul deasupra iubirii? Atât consideri că meriți? Lucruri scumpe, bani, tot ce-ți dorește mintea, dar inima? Ce-ți spune inima când, plimbându-te de mână cu bărbatul tău te uiți la el și te întrebi „Cine-i străinul acesta?” și așa trăiești o viață de lux, în care nimic nu-ți lipsește, dar sufletul tău urlă în tine, cu un strigăt amar care ar putea cutremura munții. Strigă în tăcere, că trupul a primit răsfăț dar lui nu i-ai oferit puțin din hrana vieții: iubirea. Investești în ceva trecător, ceva supus timpului care se va pierde, mai devreme sau mai târziu. Pentru că, bogat sau sărac, tot în același pământ ajungem. Și atunci, de ce să nu prețuim ceea ce ne ține veșnic dincolo de moartea biologică a materiei: sufletul?

Crede-mă, banii, niciodată, n-o să te strângă la piept alintându-te „iubito”. Ei niciodată n-o să-ți șoptească acel „te iubesc” atât de dulce, încât să ți se înmoaie picioarele. N-o să te susțină și n-o să te înțeleagă. Ai să ajungi la vremuri grele, în care o să plângi singură în clădiri voluptoase fără ca nimeni să-ți audă și înțeleagă durerea.

Și cine poate să-ți ofere iubire, atenție, înțelegere și fericire? Nu bărbatul cu bani, nici cel cu funcții înalte, ci bărbatul care te iubește și cel pe care îl iubești.

Meriți un bărbat care să te iubească pentru ceea ce ești, nu doar pentru corpul tău. Un bărbat care să te adore și să nu renunțe la tine, indiferent de ce greutăți vă aduce viața. Meriți mult, de ce alegi puțin?

Alegeți să trăiți frumos. Alegeți adevăratele valori lăsate de Dumnezeu. Alegeți să vă iubiți pe voi înșivă, să vă respectați pe voi și pe aproapele vostru. Alegeți iubirea în pofida bunurilor lumești care distrug ființa umană. Alegeți să fiți buni pentru că, în final, ceea ce dați se întoarce la voi.

 

Țeranu Elena-Victoria

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*