Porțiuni de irealități

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"
Eu, ființă care se ascunde între cuvinte, care țese adevărate labirinturi din ele. Eu, ființă total debusolată, care se lasă purtată de voirile inimii. Eu, care mă ascund în porțiuni de irealități consumabile în milisecunde. Eu, care spun de atâtea ori „EU”, dar o gândesc atât de puțin. Eu, așa cum sunt, înfrunt realitatea, deși pentru mine pare ireal.
Am ajuns să definesc și realitatea prin ireal. Folosesc aceste cuvinte la nesfârșit, chiar cred că fac parte din mine. Nu știu de ce, dar îmi place mai mult irealul. Nu că realitatea nu mi-ar da ce am nevoie. Dar realitatea nu îmi aparține în totalitate. Nu pot să afirm că o stăpânesc, că e a mea, că mi se supune. Pe când irealul e la picioarele mele, îmi așteaptă următoarea dorință să o transforme în iluzie, depinde în totalitate de mine.
E plăcut să mă las purtată de realitate, dar e minunat să mă poarte irealul pe brațe. În realitate pe străzi e alb, înoți într-o mare de zăpadă, cad bucăți de realitate transformate în fulgi de nea. Iar în ireal ești în toamna ta eternă, alergând mereu și mereu peste aceleași frunze ruginii, care foșnesc atât de real când pășești pe ele, și trăind o fericire care se amplifică la fiecare pas, dar mereu diferită, mereu într-o altă nuanță tot mai deschisă.
Irealul te mângâie când ești lovit de realitate, el e acolo când nu e nimeni, nu-i poți reproșa niciodată nimic, poate doar unele iluzii mult prea puternice, dar și așa tot te bizui pe el, îi dai crezare. Iar când vine vorba de realitate… O lași în aer pur și simplu. Nu te chinui. Nu-ți place de cele mai multe ori, deși o accepți. Știi că tu depinzi de ea întru totul, pe când ea depinde de tine atât de puțin.
Le-ai analizat până la ultimul atom, le știi atât de bine. Știi ce-i realitate, știi ce-i irealul. Nu-ți rămâne numai să privești cerul în această primăvară a cunoștințelor. Sper că ai aflat ce ai vrut, ce aveai nevoie, te-ai descoperit pe tine sau te-ai redescoperit. Sper că și tu alergi prin toamna ta eternă și simți aceeași fericire.

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a X a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*