Steven Universe – desenul care reprezintă cel mai bine viața și relațiile toxice

"în De văzut/Recenzii de film" "de POV21"
     Pare un desen animat de copii: e colorat, e amuzant, personajele sunt hilare uneori, nu are subiecte prea complexe, cel puțin… așa pare. Dacă însă ești o persoană care observă dedesubturile și lucrurile profunde, vei descoperi o reprezentare incredibilă a comunicării dintre persoane, a găsirii eului și a relației în familiile toxice. Iar dacă vrei să afli de ce, trebuie să sari peste orice formă de prejudecată.
    Acțiunea serialului animat are la bază o formă de viață bizară: nestematele (the gems). Acestea sunt literalmente niște pietre semi prețioase și nu numai, ca și corp fizic, un diamant, și aceea e partea pur fizică a unei nestemate. 

    Dar chestia e că din diamantul acela nestematele sunt capabile să își proiecteze o hologramă cu masă care le servește drept corp. Nu au nevoie să mănânce, să doarmă, nu îmbătrânesc, pot să își schimbe forma și au diferite abilități specifice rolului pentru care au fost create. Personajele noastre principale sunt reprezentate de Steven, un hibrid dintre o nestemată și un om, nestematele Garnet, Amethyst, Pearl, și Connie, prietena om a lui Steven. Nestematele au ajuns pe pământ în urma unui război civil cu Diamantele, autoritatea supremă de pe planeta lor. Acestea au fost conduse de Rose Quartz, mama lui Steven. Cum spuneam, totul pare a desen de copii. Dar este mult mai mult.
Steven, Pearl, Amethyst, Garnet
    Pe planeta nestematelor, Homeworld, fiecare ființă are rolul ei pentru care a fost creată, iar abaterea de la acel rol sau ineficiența de a îndeplini rolul aduce după sine moartea nestematei. Deja putem observa o metaforă a regimurilor totalitariene, unde dictatorii controlau societatea și puteau omorî cine nu era de folos societății. Mai mult, fuziunea între două nestemate diferite (fuziunea e echivalentul iubirii, două nestemate își combină formele fizice temporar, pentru a fi mai mult decât suma calităților lor) era strict interzisă și pedepsită. Ceea ce ar putea însemna o reprezentare a xenofobismului și nu numai. Ne putem da seama, deci, că societatea nestematelor nu era una prea fericită. Și se aseamănă cu a noastră, care ne vrea uniformizați, să îndeplinim doar un rol repetat, să nu ne plângem și să ne prefacem că totul e perfect.
 
    Sărind peste similaritățile din lumea reală, despre reprezentarea incredibilă a personajelor, despre ideile pozitive de acceptare a sinelui și despre sentimentele autentice din poveste, vreau să trec direct la ultimul episod al sezonului 5 al serialului, nu înainte să menționez că vor exista niște spoilere. Cum am menționat anterior, Homeworld este condusă de către diamante. Patru la număr: Diamantul Roz, Albastru, Galben și cel Alb, care ar reprezenta modelul unei familii. Diamantul Roz s-a crezut mult timp a fi mort. Ea era cea mai tânără dintre diamante și cea mai diferită, specială. Dar diferitul nu era văzut prea bine în societatea diamantelor. Astfel, Diamantul Roz și-a înscenat moartea, a pornit o rebeliune pe pământ sub altă identitate iar apoi s-a îndrăgostit de un om cu care a și conceput un copil: Steven (încercarea persoanelor abuzate de a se ascunde de ei înșiși). El, întors acum pe homeworld împreună cu Garnet, Pearl, Amethyst și Connie, cu toate că e altă persoană, diamantele îl recunosc doar ca și Pink Diamond. Când Steven fuzionează cu prietena lui Connie în fața celorlalte diamante, e închis într-un turn. Acolo are o conversație cu Blue Diamond, unde îi mărturisește că regulile stricte din societatea lor sunt greșite complet. Că nestematele ar trebui lăsate să fuzioneze. Blue, într-un acces de furie, îl rănește pe Steven iar acesta îi spune din nou că e greșit cum procedează. Că probabil așa au tratat-o și pe Pink Diamond și de aceea era nefericită (pedepsele nu sunt niciodată modul corect de a schimba un comportament sau o părere). Blue concluzionează că societatea era greșită de fapt, și nu cei care nu se puteau adapta la ea, așa că se hotărăște să îl ajute pe Steven să plece pe pământ. Dar e oprită de Yellow Diamond. Are și cu aceasta un argument în care îi spune că toți sunt nefericiți pe planeta lor și că nu mai trebuie să se întâmple asta.

Yellow la început pledează pentru sacrificiu și ideea de perfecțiune a societății, devenind violentă. În opinia ei, diamantele trebuie să servească ca și modele și nu își permit slăbiciuni (putem observa tipul persoanei care se ascunde în spatele armurii). Conflinctul dintre cele două e cu atât mai fascinant cu cât se întrezărește trecerea treptată. De la minciuna că societatea e perfectă și că totul e bine, la puterea de a accepta că există probleme, iar apoi puterea de a le schimba. Yellow e convinsă până la urmă, de Steven, că dacă muncește pentru perfecțiune își va rata fericirea.
    Ideea de diamante a reprezentat de la început o metaforă pentru familie. Pink fiind copilul, Blue și Yellow surorile mai mari, iar White figura maternă, dură, care are totul sub control. Ajungând toți trei la un consens, Steven și cele două diamante, mai trebuie doar să o convingă pe White să îi asculte.
Unde te-ai aștepta să fie o luptă fizică, dintre dictator și erou, are loc o luptă psihologică. Aici apare metafora părintelui toxic. Noi, cei care vizionăm, ne dăm seama ce parte are dreptate, care parte înseamnă fericirea mai multor persoane. Însă White reprezintă tipul persoanelor narcisice, care nu își dau seama de greșelile lor și cred că tot ce fac e bine. Aceste persoane resping cu orice putere părerea altora dacă nu le place. Sunt într-o defensivă feroce, iar mai apoi într-o cucerire acerbă în domeniul a ceva ce ar însemna doar un schimb de păreri. White e de părere ca Steven strică societatea și scoate ce e mai rău din fiecare individual, că se înconjoară de persoane slabe pentru a fi el cel mai puternic. Deși White se înconjoară de fapt de persoane slabe subjugând o planetă întreagă, putem observa o ipocrizie și o orbire față de propriile defecte. Apoi același personaj constată faptul că nu are nevoie de o schimbare pentru că ea e perfecțiunea pură, ea știe cel mai bine.
    Desigur, fiind un desen animat, Diamantul Alb își modifică părerea atunci când se vede într-un impas și Steven o ajută. Dar în viața reală totul e mult mai tragic pentru că aceste concepții nu se schimbă brusc. De cele mai multe ori copilul nu are nicio putere în fața părintelui care crede că le știe pe toate cel mai bine, care e convins că părerea lui reprezintă calea cea mai bună. Din păcate, ei uită că ceilalți sunt persoane, că părerea copilului e la fel de importantă ca a lui/ei și nu își dă seama ce devastatoare este tehnica sa. Anume să subjuge dacă voia îi este respinsă. Mai mult decât această reprezentare corectă a părintelui toxic, Rebecca Sugar, creatoare show-ului, termină într-un mesaj pozitiv care arată faptul că Steve își găsește iubirea de sine și fără acordul cuiva. Lucru pe care trebuie să îl facă toți cei care se află sau s-au aflat în astfel de situații. Concluzionând, vreau să subliniez câteva lucruri pentru care acest serial animat mi se pare autentic și demn de urmărit:
1. Iubirea de sine. Pe lângă faptul că Rebecca Sugar folosește în desene toate tipurile de corp, (înalț, slab, gras, bine făcut) lucru care are mare rol în accepțiunea persoanei tale, unul dintre personajele principale, Garnet, reprezintă ideea iubirii de sine. Garnet e o fuziune dintre două nestemate, practic o nouă ființă care se iubește atât de mult, deoarece e produsul iubirii celor două ființe care o alcătuiesc. Iar atunci când există iubire, există și putere și acceptare a sinelui. Te iubești pe sine deci poți iubi pe alții, poți iubi deci te iubești pe tine.
2. Autenticitatea. Rebecca ilustrează situații extrem de reale, atât prin cântecele ei, cât și prin personaje. Situațiile și sentimentele personajelor din desen pot fi oricând luate ca reper pentru o învățătură.
3. Acceptare. Faptul că serialul pune în balans ideea de normalitate în societate și normalitate în individual, are un impact major asupra audienței. Ne dăm seama că ar trebui să acceptăm persoanele diferite nouă, să fim mai toleranți.
4. Mesaje bune în general. Multă consolare și multe zâmbete, așa că nu mai așteptați, urmăriți-l acum!

Emilian Horea este un pasionat înrăit de literatură. Învață la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu" și adoră să scrie poezie. Îi mai place filosofia, să citească și să se implice în activități sociale. Se descrie ca fiind o persoană sociabilă, sensibilă și entuziastă iar în timpul liber participă la ateliere de creative writing și teatru.

1 Comment

  1. Absolut genial articolul! Ma bucur ca ai ales sa adresezi topica asta si sa pui in lumina atat complexitatea cat si calitatea serialului 💕💕 keep it great!!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*