Care-i faza cu foștii și cu „prieteniile” alea bombă de după o relație?

"în De simțit/Psihologie & relații" "de POV21"

Foștii, ah, acele persoane de care ajungi să vorbești la un moment dat ca de niște creaturi mirifice și mirobolante ajunse pe pământ prin cine știe ce eroare primordială…

Nu mi-am propus prin acest articol să dezbat cine știe ce lecții de viață, sau să dau sfaturi de cum să treci peste, sau cum să-i recâștigi, etc. Găsiți destulă informație kitschoasă și degeaba peste tot, că internetu-i mare!

Ce mă amuză totuși e obiceiul ăsta aiurea al nostru de a gândi prea mult și degeaba. S-a terminat relația, s-a terminat. Nu contează, fratele meu, cine a avut inițiativa curajoasă de a-și face curat prin viață, nu contează nici de ce-urile alea absurde care ori te bagă în depresie ori nu te mai lasă să te concentrezi la lucrurile care au importanță. Da’ așa suntem noi, oamenii, concepuți. Să ne stresăm mult și inutil. Să ne întrebăm ce-am făcut, ce-am greșit, ce-ar fi trebuit să fac; și lista continuă cu sute de astfel de întrebări care te fac să te uiți în oglindă și să vezi un neom. Adică om, dar nu prea. Adică te renegi. Îți pierzi încredere, îți pierzi orice chef de viață, îți freci mintea non-stop cu alte întrebări și gânduri aiurea. Cum ar fi fost dacă? Aș fi putut să fac aia și să fiu așa și azi eram deja în vacanță împreună dacă și dacă și dacă.. Și tragem, mă’, de trecutul ăla până ori te-ndrăgostești de altcineva fără să fi apucat să fii singur și să te vindeci de iluzii și alte nebuneli din cap, ori chiar îți iei timp și realizezi că bă’ … sunt un om așa de fain. De ce naiba am crezut c-o să mor singur?

Partea amuzantă la despărțiri: promisiunile alea! Cum care? Alea, mă, în care vă promiteți că țineți legătura și că o să fiți cei mai și cei mai buni prieteni, cum era Harry Potter cu mătura. Momentele alea în care vă promiteți, nu, vă jurați cu atâta sclipire-n ochi și mărgăritare în cuvinte că puteți apela unul la celălalt dacă moare pisica, sau vecinul, sau dacă ai nevoie să mergi cu mașina că deh, ți s-a terminat butelia în casă. Oioi, acolo drame și greutate în cuvinte. Acolo strângeri de mâini și ochi ce lăcrimează… Scene de alea trebuia să vadă Camil Petrescu înainte să scrie Ultima noapte de dragoste… Sau stați! Păi ce-i cu scena aia ușor lacimogenă din Titanic? Aia-i dramă, mă’ ? În loc să-l lase pe Jack să moară liniștit în apă, Rose putea la fel de bine să-i promită că vor rămâne cei mai buni prieteni! Ar fi suspinat o sală-ntreagă la film!

Cât suntem în stare să dramatizăm, frații mei… Și prin asta mă includ și pe mine. Chill, că-s și eu un om cu 2 mâini, 2 picioare și un fost sau doi cu care mi-am promis aceleași frății și prietenii febrile de care am amintit mai sus. Noroc că m-am deșteptat cumva pe parcurs și când o persoană din viața mea s-a apucat să-mi înșiruiască cât o să mă susțină moral și cât o să mă scoată la cafele ca un prieten de suflet adevărat ce este, mi-am dat ochii peste cap. Ne place să ne mințim pe noi înșine prea frumos.

Omul nu era rău intenționat. Era doar politicos. O politețe la care încă mai pun botul cei sau cele care mai au de adăugat experiențe până să aibă revelația aia supremă pe care toți o avem la un moment dat în viață. Ia-ți un scaun, ține-te bine și citește propoziția următoare: Nu există prietenii, sau frății sau cine știe ce alte minuni după o relație! Got it? Nu mă crezi? Atunci gândește-te în câte cazuri ai rămas apropiat sau apropiată de un om cu are ai avut dragoste de-aia mare cu scântei și artificii mai ceva ca la revelion.

Acum nu mă refer că nu mai vorbiți deloc. Să ne înțelegem: despre foști ca despre morți, adică numai de bine. Ați împărtășit momente frumoase, v-ați iubit ca pe marile ecrane, v-ați făcut planuri de fugit cu desaga în lume și alte chestii mirobolante care se întâmplă în amor. Așa că din respect pentru alegerea făcută de tine la un moment dat, nu-i vorbești de rău, ok?

Îi respecți, îi saluți, le mai urezi una alta de o zi de naștere dacă simți nevoia. Aici nu-i musai. Hai, maxim ieși la o cafea de complezență după ce a trecut destul de mult timp cât să nu vă smulgeți careva părul din cap de ciudă. E totul despre respect și despre un oarecare sentiment de familiaritate pe care poți să-l mai simți. Dar eu nu cred în niciun caz că după o mare dragoste care s-a lăsat cu cântec și cu dezvăluiri șocante mai ceva ca la WOWBiz, poți să ieși în lume cu omul ăla și să te postezi peste tot cu descrierea: still friends. Nu ține.. Și cine știe cât de cât cum merg lucrurile, își va da seama de cât de fake e toată treaba.

Nu poți să te dai la povești nemuritoare cu foștii. Și dacă se întâmplă asta, fiecare își va etala subtil reușitele, relațiile care au urmat, promovările și lista e deschisă…

Nici n-ai nevoie de foști, după cum ești tentat să spui la început, printre piese prea dramatice și batiste ude de lacrimi de la despărțirea șocantă. Trust me, chiar să fii în chinurile infernului, pe patul de spital, în Groapa Marianelor, sau să ai nevoie de nu știu ce informație pe care numai SRI-ul o mai poate furniza, ai prefera să mori mai bine decât să ceri ajutorul vreunui fost.

Ai așa o reținere. Parcă n-ai chef să reiei iar discuții vechi sau să revezi aceeași față de care te-ai cam săturat. Și asta se aplică și în cazul în celălalt s-a despărțit de tine. Stai liniștit, îți trec toate nostalgiile și poveștile cu zâne din creier. Parcă nici gustul de cafea nu te mai încântă așa tare, încât să fii disperat să rămâi în relații exemplare cu fostul, de dragul unei băuturi calde din când în când.

Concluzia: Foștii se numesc așa tocmai pentru că au fost, au trecut, au murit pentru tine. Nu există frății și povești nemuritoare autentice după o relație. Toate celelalte sunt texte comerciale, pline de sirop, cu care ne pansăm după un dezastru natural produs de o despărțire.

Voi ce experiențe șocante sau promisiuni tulburătoare ați împărtășit cu foștii sau fostele voastre?

Elevă la Colegiul Național Liviu Rebreanu, Bistrița -Scrie de când se știe -Preocupată de relațiile interumane -Pe viitor își dorește să progreseze în domeniul comunicării -Face parte din echipa POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*