Mihai Tănase – Liceanul președinte al asociației care luptă pentru drepturile elevilor din Constanța

"în De văzut/Musai!" "de POV21"

Niciunul dintre noi nu poate cuantifica puterea unui cuvânt, într-un mod obiectiv sau bine definit. Un individ poate spune că un cuvânt cheie are puterea  de a schimba lumea, altul, că milioane de cuvinte nu vor mișca nici praful de pe o stradă pustie; așa se poate spune și despre oameni. Eu cred, însă, că există tineri care luptă pentru idealuri mai înalte, mai nobile, mai… frumoase. Am avut ocazia să discut cu un astfel de personaj unic, președinte al Asociației Elevilor din Constanța (AEC):

Î: Salut! În primul rând aș vrea să ne spui cum te numești și care este liceul tău de proveniență?

R: Mă numesc Mihai Tănase și mă aflu în clasa a X-a la Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”.

Î: Ce rezultate poți spune că ai avut până acum?

R : Momentan mă aflu în primul an de activitate și rezultatele nu pot veni imediat. Ușor, ușor am încercat să stabilizez situația AEC. Am încercat să mă acomodez puțin cu ceea ce înseamnă să conduci o asociație de acest tip și, mai ales, o echipă. Momentan pot spune că sunt mândru de faptul că am reușit să mă ridic în picioare și să ies din mentalitatea ,,lasă că merge și așa, oricum nu se schimbă nimic” și sunt sigur că rezultatele vor veni pe parcurs, având în vedere că demersurile au început și lucrăm cu toții din greu.

Î: Cum ai ajuns în funcția de președinte al AEC? Ce te-a motivat, respectiv, inspirat?

R: Povestea e una mai simplă decât, probabil, unii se așteaptă. Eram în clasa a opta și am văzut un anunț prin care se recrutau noi membri. Am fost tentat, am aplicat, m-am prezentat la un interviu și am fost acceptat. Ce mi s-a părut extrem de interesant a fost diferența dintre mentalitatea pe care societatea o cultivă de obicei, despre care am povestit mai sus, cea pe care, chiar AEC o cultiva pe atunci. Așa am învățat să mă ridic în picioare când am ceva de spus, să nu mă arăt pasiv la nedreptățile ce se întâmplă în sistem și, cel mai important, am prins speranță că noi, elevii, avem puterea de a schimba ceva. Toate astea m-au determinat să mă implic din ce în ce mai mult, am observat că dorința alimentează și oportunitățile și pe măsură ce mă implicam mai tare, aveam mai multe oportunități. Într-un final am decis să preiau eu moștenirea atât de frumoasă pe care AEC o reprezintă și să îmi asum că o voi duce mai departe. Am candidat, am fost votat și sunt aici.

Î: Cum ai ajuns în această conjunctură cu juriștii?

R: Încă din 2017, AEC întreprinde demersuri pentru obținerea reducerilor de 50% la transportul județean. Ne-am confruntat cu refuzuri, amânări, minciuni, acuzații, tentative de intimidare, iar negocierea aceasta era una finală; una în care decideam dacă vom merge mai departe cu demersurile legale penale și cu protestele sau nu. Cu jurista Consiliului Județean Constanța (CJC) și restul funcționarilor publici am purtat o discuție referitoare la posibilitate de aplicare a Legii 328/2018 (ce modifică Legea 92/2007, a transportului) în scopul acordării compensațiilor (tehnic numite subvenții) pentru transportatorii ce oferă abonamente reduse elevilor. Reprezentanții CJC insistau asupra faptului că nu există norme de aplicare pentru lege (acte normative secundare, e.g. ordin de ministru, hotărâre de guvern), motiv pentru care ei nu o pot aplica. La momentul acela am picat mai mult sau mai puțin în fentă și am bănuit că au cunoștințele juridice necesare și bunăvoință, astfel încât să nu încerce să manipuleze. Ulterior, m-am documentat și am aflat că în absența adoptării unor norme de aplicare la nivel central, ele se stabilesc de către fiecare consiliu județean în parte.

Î: Care este poziția ta raportat la cele întâmplate?

R: Cum spun englezii: ,,Disappointed, but not surprised”. Știam deja că ar recurge la orice mijloc pentru a opri demersurile noastre, dar nu mă așteptam să coboare atât de jos cât să încerce a manipula un elev de 16 ani. Sincer, acum că situația e consumată, mă gândesc la două variante: fie sunt persoane lipsite de orice etică, fie sunt persoane lipsite de pregătirea juridică pe care funcția ocupată o prezumă. Ambele cazuri denotă clar nivelul administrației publice locale a județului

Î: Ai avut vreo suspiciune în legătura cu minciunile lor pe moment?

R: Sincer, da. Altfel nu m-aș fi documentat mai bine, dar au reușit să mă facă să cred într-o deschidere și bunăvoință falsă. Chiar credeam că au intenții bune.

Î: Crezi că situația județului Constanța se va putea schimba vreodată?

R: Sunt convins de asta, dar pentru că o schimbare să se producă, trebuie ca fiecare dintre noi să luăm atitudine, să facem schimbări, oricât de mici, în comunitatea noastră și să credem în potențialul oamenilor de a realiza lucruri la care nimeni nu s-ar fi gândit. Cine s-ar fi gândit acum 3 ani că o mână de elevi, fără vreun sprijin din partea nimănui, ar fi putut da Ministerul Educației în judecată și să bată un jurist în instanță obținând astfel manuale gratuite pentru toți elevii din România de a XI-a și a XII-a? Pare utopic, dar istoria pe care predecesorii mei au lăsat-o în spate pentru AEC e ce mă determină să sper că viitorul va fi mai bun.

Î: Ce consideri că este vital pentru reconstrucția învățământului constănțean?

R: Strict la nivel județean, e nevoie de asumare și interes real. E nevoie ca autoritățile locale să arunce deoparte tendințele populiste și să înceapă să ia măsuri cu adevărat utile pentru elevii județului. Ca să ne înțelegem, paradele de ziua Constanței și oferirea de premii insignifiante pentru elevi nu denotă interes, ci subestimarea capacității oamenilor de a realiza asta. De asemenea, e nevoie ca școala constănțeană, universitatea constănțeană să recapete prestigiu, e nevoie să găsim modalități de a convinge absolvenții să rămână aici. E nevoie de un campus, de universități cu personal pregătit, iar asta se aplică și la școli. Totodată, trebuie să ne concentrăm pe reducerea inechității din sistem, la momentul de față, un elev care se naște într-o localitate ca, de exemplu, Viile, are de mii de ori mai puține șanse să reușească în viață decât unul născut chiar în Medgidia, de exemplu. Trebuie să ne concentrăm pe a ajuta fiecare elev să își atingă maximul de potențial, iar toate astea se pot face doar când renunțăm la tendințele elitiste, la a ne concentra excesiv pe elevii din liceele de top și a îi ignora pe restul.

Î:  Pe final, ce mesaj ai avea pentru cititorii POV21?

R: Vă provoc pe fiecare dintre voi ca în perioada ce urmează să vă gândiți la o problemă din comunitatea voastră. Acum, gândiți-vă că sunteți singura persoană ce o poate rezolva. Now go! Informați-vă, găsiți persoane dispuse să vă ajute și nu-l acceptați pe NU ca pe un răspuns final, oricine poate produce o schimbare!

Așadar, înclin să vă încurajez și eu pe voi, în mod direct, să vă uitați dincolo de aparențe, să fiți sceptici și să nu uitați că schimbarea pornește din noi. Dacă toți ne dorim să creștem și să evoluăm, pentru ca societatea românească să fie mai bună, trebuie să începem cu noi înșine.

Luiza Maria Ivanciu

Luiza are 17 ani și locuiește în județul Constanța. O pasioneaza muzica, scrisul și cititul, fiind o fire boemă și visătoare. Face parte din echipa POV21 din aprilie, iși dorește să aibă un viitor în domeniul limbilor moderne, si să-și dezvolte abilitățile in comunicare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*