Sper să îți fie și ție dor… de mine

"în De simțit/Psihologie & relații" "de POV21"

Este mai ușor să-i spui ,,nu-mi pasă”, decât să recunoști că ți-e dor.

 

Recunoaște, fie că ești femeie sau că ești bărbat, ai fost pus/ă măcar o dată în situația de a spune: nu îmi pasă… dar tot tu trebuie să recunoști cum lacrimile invadau sufletul tău. De ce? Simplu… pentru că îți era dor! Nu este o rușine să îți fie dor, nu este nici o tragedie să îți fie dor, dar este greu.

 

Nu te minți pe tine că nu îți pasă, nu îți bate chiar tu joc de ceea ce simți!

Dorul trage după el o greutate care nu se poate explica în cuvinte. Un amalgan de sentimente provoacă un vârtej de tristețe care explodează prin lacrimi. Dorul de familie, prieteni, casă sau de jucăria preferată este puternic.

 

Dorul de persoana iubită arde. Doare atât de tare inima, sufletul, stomacul nu mai primește mâncare, scenariile se rotesc în gândul tău.

Unde este?

Cu cine este?

Ce face?

Ce îi spune?

Ce decizie a luat?

Lista rămâne deschisă, se completează în fucție de imaginația fiecăruia.

Până la urmă, dorul este un sentiment care îl încearcă doar pe cel ce iubește și de iubire nu se ferește. Dorul de persoana iubită se potolește atât de dulce și frumos cu un sărut, cu o îmbrațișare sau cu o vorbă de alinare. Iubirea, răsfățul și afecțiunea pot să combată dorul de persoana iubită.

Off, dar de ce nu te poți apropia de persoana iubită atunci când ai nevoie? Dacă l-ai vedea atunci pe stradă, dacă atunci l-ai vedea în locul unde vă vedeați mereu, măcar din greșeală dacă l-ai putea atinge. Doare când îl vezi și se preface că nu te-a văzut… îmi spuneai că vrei o familie lângă mine și acum… ? Îmi este atât de dor…

Când persoana iubită există și dorul nu dispare, ce este de făcut, oare? Întrebările sunt doar venin, pe care ți-l administrezi singur. Pieptul te doare și simți cum pic cu pic sufletul îți moare pentru că îl doare. De ce există dor când iubirea încă mai persistă. De ce? Off, nu are rost să îmi adminstrez singură venin când știu că lui nu îi mai pasă. Offf, măcar o întrebare. Chiar nu îi mai pasă, oare? De unde răspuns, când după un „block” s-a ascuns. Arde sufletul în tine când nepăsarea a reușit să îl transforme într-un alt om.

Nu pot accepta faptul că nu mai exist pentru el. Spune-mi tu, greșesc?

TU, dragul meu! TU, iubire, chiar ai uitat de mine? Cum ai reușit să arunci la gunoi ce ieri, chiar ieri era între noi. Unde sunt promisiunile? Iar îmi pun întrebări… sunt o lașă… mă întreb pe mine, pe sufletul din mine care încă mai ține la tine și nu poate să găsească un răspuns pentru ca TU, sentimentele, ți le-ai ascuns.

 

Într-o zi o să îți fie dor… Dar caută-mă, caută-mă dacă o să îți fie dor, habar nu ai cât de aproape am să pot să îți fiu.

Sper să îți fie dor!

Îmi pasă, îmi este dor de tine, dragul meu.

Anonim

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*