• 48426303_943658219161452_2094797284179968000_n.jpg
  • 48406697_396990694372862_2433624501087371264_n.jpg
  • 48403993_2600811996603505_4870018345547595776_n.jpg
  • 48381696_320623745332830_5436593191237189632_n.jpg

Magia se produce în mâinile ei – Andrea Clapa

"în Bistrițeni de POVeste/De văzut" "de POV21"

Andrea Clapa, elevă a Colegiului Național „George Coșbuc”, profil pedagogic, fata care are mai multe pasiuni. Ea iubește arta, dar nu numai arta, ci iubește animalele, oamenii, natura și tot ce o înconjoară. O ființă plină de iubire și caldură din mâinile căreia magia se produce într-o forță de culoare. Orice pânză în mâinile ei prinde viață pentru că viața curge prin venele ei. O găsesc o fire optimistă care vede viața cu niște ochi plini de speranță și ambiție. O adevărată sursă de lumină pentru oricine o cunoaște, care mi-a oferit foarte surprinsă șansa de a îi lua un interviu.

Î:Cum ai început cu pictura? Cu desenul?

R: Mi-a plăcut de mică să pictez, să desenez, făceam fluturaşi, animale, ce îmi ieşea, dar aşa serios de pictat pe pânză am început la școală. Domnul profesor de desen ne-a dat să facem ceva pe pânză, a zis „Ce vreţi voi, faceţi pe pânză!”. Am pictat doi cai, unul mare şi unul mai micuţ, atunci ştiu că mi-a plăcut mult, am fost surprinsă şi eu.
Anul trecut, la sfârşitul clasei a X-a, tot vedeam poze, ca şi cum vezi mâncare şi îţi vin pofte şi am zis „Ia să văd, mie nu îmi ies desenele acestea?”, iar primul tablou l-am făcut pentru cea mai buna prietenă a mea, era ceva nu foarte greu, un copac negru, pe un apus şi un leagăn şi am scris un verset din Biblie, eu sunt creştină, penticostală, care i-a plăcut ei. Am pus-o să își aleagă desenul, dar să nu fie prea greu că nu eram sigură dacă îl pot face şi am scris versetul care îi plăcea ei şi l-am făcut. Început drag şi apoi mi-am cumpărat pânză şi tot am făcut. Vara mi-am  tot cumpărat, am pictat, iar de atunci cred că am făcut peste o sută de tablori până acum. Și am vândut foarte multe, le-am trimis prin FanCourier prin Braşov, în Suceava, în Arad, în Bistrița, la oricine. Întâi am zis că le trimit poza cum ies, dacă le place, surprinzător chiar au ieşit şi chiar le-au plăcut. Am rămas aşa suprinsă, nici nu ştiu ce să spun. Domnul mi-a dat darul acesta pentru că ştiu că alţii poate fac şcoală şi nu desenează aşa.

Î: Ai fi vrut să fii elevă la Liceul de Arte „Corneliu Baba”?

R: Eu aş fi vrut să mă duc la Corneliu Baba, numai că nu am avut susţinere emţională din partea părinţilor mei, îmi spuneau „ No, bun, desenezi fain, dar ce poţi să te faci tu din asta?”. La noi nu prea e promovat, în alte ţări e mult mai susţinută ramura asta a artei şi se pune preţ. Chiar şi mie lumea îmi zice „Vinde-le mai scumpe!”, dar nu pot, un tablou de dimensiune 30×30 este la 35-40 de lei, iar un tablou de dormitor de 100×55 este 150 lei. Doar că eu nu fac ca să mă îmbogăţesc, mie îmi ajunge că apreciază arta mea. Eu apreciez că apreciezi.

Î: Ai moştenit de la cineva talentul acesta?

R: Nu, nu. Adică într-un fel tata e ,aşa, mai inventiv, dar el e pe ramura asta de invenţii tehnice. Face tot felul de lucruri. Şi aveam un motocultor care se pornea mecanic cu o aţă, tata l-a făcut la cheie. Deci, poate într-un fel de la el moştenesc creativitatea, dar cu desenul chiar de la nimeni.

Î: Portrete ai făcut?

R: Numai portrete nu am făcut, parcă îmi e frică. Dacă nu îmi ies, mă descurajează şi nici nu mai fac deloc.

Î: Cum îţi gestionezi timpul de la şcoală la pictat?

R: Îl ofer pur pentru pictat. Mai bine pictez decât orice. Aseară trebuia să îmi termin proiectul de lecţie finală, dar aveam de făcut un tablou pentru o fată căruia îi trebuia repede şi am stat câteva ore să fac tabloul şi apoi mi-am terminat proiectul. Mai bine pictez decât să învăţ.

Î:Cât îţi ia să faci un tablou?

R: Am răbdare, dar nu am chiar aşa de mare răbdare, fac foarte repede un tablou. Maxim 4 ore mi-a luat un tablou 100×55. Imediat îl termin, arunc cu vopsea acolo. Chiar primeam comenzi şi mă întrebau „În cât timp îl faci?”, eu le spuneam mereu „O zi”, dar de fapt am nevoie de câteva ore dintr-o zi. Nu ştiu, cred că nu o să mă opresc niciodată, chiar dacă o să îmi umplu casă, le fac cadou sau când mă plictisesc de unul, iau pânza şi pictez peste ea.  Deşi în ultima vreme nu prea am avut timp. Iar eu nici nu am inteligenţa aia creativă, adică îmi e foarte greu să fac ceva de la mine, eu foarte mult mă inspir, dar alţii au ideile alea, dar nu ştiu cum să le pună în practică şi  când se întâlnesc doi aşa, iese ceva wow.

Î: Ai ceva să spui generaţiei noastre legat de artă?

R: Le-aş spune să aprecieze persoanele care creează. Să valorifice talentele lor pentru că altfel o să se piardă. Dar mai exact, uite, i-aş sfătui pe tineri ca tot ce fac să facă cu dragoste, chiar şi dacă vin la şcoală, să o facă cu dragoste pentru că oricum o fac, măcar să pună dragoste în ea.

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*