Mai bine singur decât intoxicat

"în De simțit/Psihologie & relații" "de POV21"

Asta îmi spun în fiecare zi, în fiecare secundă. Asta aștept și de la tine. Și e evident că vorbele nu sunt de ajuns, deci când ai de gând să treci la fapte? Când ai de gând să pleci naibii de lângă persoana aia care știi tu prea bine ca e toxică pentru tine?

Și dacă ai văzut poza asta de atâtea ori (știu că asta îți ziceai în minte), de ce nu bagi la cap?

O relație toxică, abuzivă, este asociată vampirilor energetici. Ce sunt aceștia? Sunt tipul ăla de oameni care te consumă în orice moment și te fac să îți pierzi până și ultimul strop de energie. Și nu energie fizică, ci psihică. În majoritatea cazurilor asta duce la depresie, epuizare, stări de anxietate și pierderea încrederii de sine. Și dacă ai ajuns în acest punct, de ce nu pleci?

Uite, am trecut prin asta de când mă știu. Începând cu primii ani de școală, ca să fiu mai precisă. Prieteni care mă făceau să mă simt prost în pielea mea, care mă înjoseau și mă controlau, gagici posesivi și abuzivi din punct de vedere emoțional și psihic, și câte și mai câte. Nu este deloc plăcut. Nu e plăcut să îți numeri zilele în funcție de atacurile de panică, de căderi nervoase și să nu mai știi a câta oară pe ziua de azi plângi. Și atunci, ce mai aștepți? Ori oare ești tu atât de curajos de vrei să experimentezi aceste stări? Te asigur că e amuzant. It’s gon’ be a hell of a ride.


Cum știu dacă relația mea e toxică?

E simplu. Indiciile sunt evidente și deloc ușor de ignorat. Tocmai de asta am creat un mini quiz, ca să îți poți răspunde la întrebare. Tot ce trebuie să faci e să răspunzi cu „da” sau „nu”. Nici că se poate mai simplu de atât:

1-3 întrebări cu răspunsul „da” – relația nu e toxică, dar poate deveni

4-7 întrebări cu răspunsul „da” – relația devine toxică și abuzivă, încearcă să te retragi

8-10 întrebări cu răspunsul „da” – îmi pare rău să te anunț, e timpul să pleci

Fără să mă mai lungesc, poți face quiz-ul sau poți sări direct la partea următoare. Decizia este a ta. Așadar:

1. Te controlează mereu, cere explicații cu privire la acțiunile tale?

2. Este posesiv/posesivă și nu este de acord cu activitățile din viața ta personală?

3. Nu este de acord cu ideea de a-ți petrece timpul cu prietenii sau familia?

4. Ai nevoie de permisiunea celuilalt pentru a face anumite lucruri?

5. Există certuri agresive datorate geloziei?

6. Când vine vorba de neînțelegerile dintre voi, vina cade mereu asupra ta?

7. Reacționează agresiv la reacțiile tale (supărare, stări de nervozitate, plâns) în urma abuzului, fie el fizic sau psihic?

8. Există abuz fizic?

9. Îți taie aripile când vine vorba de visurile și ambițiile tale?

10. Există reacții exagerate datorită unor acțiuni sau neînțelegeri infime?


Cum ies dintr-o asemenea relație?

Palma adevărului doare cel mai tare, și iat-o p-asta: ori ieși pentru totdeauna, ori rămâi prins pentru totdeauna. Nu există cale de mijloc. Ori pleci și îți vezi fericit de viață, ori stai și înduri. Dacă îți place să trăiești mai hardcore și îți plac rollercoast-urile emoționale, atunci fă-ți pe plac. Nu te obligă nimeni să renunți, dar un sfat e un sfat. Și ar fi bine să asculți de cel care a trecut prin asta.

Mai bine singur decât intoxicat. Îmbrățișează conceptul acesta și va începe să îți placă. Și va începe să nu mai doară odată ce înveți să accepți că unii oameni trec prin viața ta cu scopul de a fi lecții prețioase.

Să ții cont că doare. Doare al naibii de rău să pleci, și durerea asta blestemată defapt rămâne adânc imprimată în sufletul tău. Și roade. Să ții cont că-ți devorează inima. Devorează tristețea pentru a face loc fericirii. Parcă-ți frânge inima tot acest proces, dar doar pentru a-ți sădi sămânță de iubire, iar sufletul îți va înflori din nou. Durerea aceea este chiar rădăcina „florilor”. Și ce frumos e că înveți să te cunoști pe tine. Și ce frumos e că înveți să te iubești!

Nu știu care e secretul evadării. Cred că nenorocitul ăsta de secret nici măcar nu există. Singurele lucruri care ne motivează în a face asta sunt limitele noastre. Până nu ți le atingi, nu ai cum să simți că te consumă. Ierți, și ierți, și ierți și ierți, fără să îți dai seama că deja a devenit rutină. Da’ pe tine cine te iartă? Pe tine cine te scapă? Da’ tu când te saturi?

Nu sunt aici să te conving să pleci. Nu sunt aici doar ca să îți zic ție ce să faci. O fac pentru a-ți deschide ochii, la fel cum am făcut-o cu mine.

Ai grijă de sufletul tău, căci doar tu știi ce gândești cu adevărat, doar tu simți ceea ce simți. Am dreptate, nu? Atunci de ce să te adâncești în apele calvarului când te poți înălța spre culmile fericirii?

Fii ca o săgeată. O săgeată trebuie trasă înapoi pentru a fi lansată către cer. Lasă-te să suferi, decazi în timp ce te dezlipești de toxicitate și abuz. Și devino cea mai bună variantă a ta. Evoluează. Învață că uneori e bine să mai și lași în urmă. Aceasta este una dintre cele mai valoroase învățăminte de care te vei lovi.

Dar tu? Tu cât de toxic ești

Cosmina Cosma

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*