Daniel Borgovan- tânărul bistrițean cu o singură definiție. Cea de campion!

"în Bistrițeni de POVeste/De văzut" "de POV21"

Daniel Borgovan este tânărul bistrițean în vârstă de 26 de ani ce reprezintă clubul sportiv CSM Bistrița de mai bine de 12 ani. Acesta își petrece ore în șir înconjurat de saci de box într-o sală ce stă să se dărâme și care îl face să simtă un ușor fior când îi calcă pragul :miros de igrasie, pânze de păianjeni, încăperi slab luminate, tencuiala căzută, doar oglinzile îl arată pe adevăratul „el” și parcă, atunci când se privește își vede, mai întâi, sufletul și dorința care o să-l ducă acolo unde îi este locul. Nimic nu îl poate opri, țintește sus și își îndeplinește tot ceea ce își propune, deoarece cosideră că este un tip ambițios, perseverent și puțin încăpățânat.

Viața l-a supus multor încercări, dar a strâns cu dinții de proteză cât de tare a putut și a reușit să treacă peste toate. Acum…rănile i s-au închis, nu mai folosește bandaje, ringul îi este acasă și se poartă cu mănuși doar cu adversarii.
A participat la Campionatul Național de box masculin, desfășurat la Iași în perioada 26-29 noiembrie și a reușit să se claseze pe locul trei. Locul trei? Aparent nu este mare lucru, dar DA…a urcat pe podium cu mândrie, chiar dacă nu în vârf, iar acest loc trei presupune sacrificiu și multă muncă; și această muncă nu-i deloc ușoară.

Pentru că în România noastră, banii sunt folosiți pentru a construi catedrale și nu pentru a sprijini sportivii. Dani lucrează pentru a se întreține și se antrenează cum poate, uneori chiar și dimineața pâna la 6:30 când datoria îl cheamă la locul de muncă. Dar, așa se-ntâmplă. Talentele trebuie să sufere până să se agațe de un picior salvator. Statul nu oferă condiții, dar se așteaptă la rezultate. Prostia asta are o singură urmare- rezultate slabe până și de la sportivii români consacrați.

Dani a fost de acord să răspundă câtorva întrebări pentru revista POV21:

Î: Salut,Dani! Pentru început o să te rog să îmi spui când și cum ai început să practici acest sport. Ai fost atras de mic?

R: Salut! Am început să fac box datorită fratelui meu mai mare, Marian, care practica deja acest sport când m-am mutat eu în oraș. Sincer,îmi plac toate sporturile, dar când eram mic nu mă prea atrăgea boxul, mă atrăgeau mai degrabă karatele. Totuși, mă mai uitam uneori la filme din producția cinematografică mandarină. Îmi plăcea ideea de bătaie, iar mai târziu am descoperit că boxul este marea mea pasiune din care mi-am făcut un stil de viață.

 

Î: Ce înseamna boxul pentru tine?
R: Boxul, în sine, este o artă; doar că trebuie simțit. Respect foarte mult acest sport, pentru că m-a schimbat din toate punctele de vedere: am devenit mai calm, mai disciplinat, mai ambițios,mi-am dezvoltat spiritul competitiv, mi-am schimbat modul de a gândi și acționa în diferite situații. Datorită boxului mi-am format un fizic puternic dar, mai ales, un psihic de fier și am învățat că, înainte de a ieși campion din ring, trebuie să fii campion în viață.

 

Î: Mai ai și alte pasiuni?

R: Bineînțeles. Îmi place să citesc, să merg pe munte, îmi plac și alte sporturi și aș vrea să le învăț pe fiecare, dar, având în vedere că lucrez, timpul nu îmi permite să fac altceva în afară de sportul pe care îl practic deja.

 

Î: Ce simți când intri în ring?

R: La concursuri, multe emoții și presiune până la primul schimb de pumni, apoi simt dorința de a câștiga, de a evolua, de a mă autodepași. Simt că boxul face parte din mine, de aceea, la sală, ringul îmi este atât de familiar încât reprezintă un mod de eliberare de toate problemele si stresul cu care mă încarc în timpul zilei. În ring mă simt eu cu toate defectele și calitățile, cu tot ce am bun și rău la mine, toate în același timp.

 

Î: Stiu că nu faci antrenamente în fiecare zi, așa că o să te întreb-Cât de des te antrenezi pe săptămână?

R: Având în vedere faptul că lucrez, mă antrenez 6 ore pe săptămână cu antrenorul, plus antrenamentele pe care le fac individual.

 

Î: Ai un sportiv preferat, un model?

R: Îmi place foarte mult Vasyl Lomachenko, stilul lui îmi oferă interes.

Î: Ce reprezintă pentru tine ultimul concurs la care ai participat?

R: Toate concursurile de până acum le-am tratat cu seriozitate. Având în vedere că a fost un concurs de nivel național, mi s-a părut important. Am mers cu gândul să câștig o medalie cât mai strălucitoare, însă am câștigat experiență, care o să mă ajute pe viitor.

 

Î: Cine te susține în ceea ce faci?

R: Mă susțin foarte mult domnii antrenori Zăpârțan Nicolae și Burz Alexandru, cărora le sunt recunoscător. Am susținere maximă din partea colegilor de la sală, a prietenilor și a familiei.

 

Î: Mai ai și alte performanțe de care vrei să amintești?

R: Am ieșit campion național în 2013, iar de atunci am fost medaliat în fiecare an la Campionatele Naționale. Am participat și la un concurs internațional în Italia.

Î: Concursul din Italia crezi că a fost important pentru cariera ta de sportiv?
R: Consider că a fost cel mai memorabil moment din cariera mea. Când s-a cântat imnul țării mele, am dus mâna la inimă și am simțit mândria de a fi român.

 

Î: Te-ai gândit vreodată să renunți la sport?

R: Am avut multe momente în care am vrut să renunț ,mai ales când pierdeam la concursuri. Am vrut să renunț și din cauza cercului de prieteni, ca să zic așa… mai elegant.

 

Î: Ce îți propui pe viitor?

R: Îmi doresc să rămân în sală, să antrenez copii, să îi vad cum cresc și evoluează. Vreau să îi motivez, să îi fac să aibă chef de antrenamente, să îi duc spre performanță, să pot să îi duc la concursuri, să trăiesc alături de ei emoțiile pe care le simt ei când urcă în ring, să îi susțin, să le fiu mai întâi prieten și confident și, mai apoi, antrenor.

 

Î: Ai un mesaj pentru cei care ar vrea să practice boxul?

R: Sigur. Boxul este pentru oricine, indiferent că esti băiat sau fată, pentru că o să te ajute să fii un om mai bun, mai respectuos și mai disciplinat. Provoc în special generația de astăzi să se dezlipească de ecranele reci ale calculatoarelor și să vină la sală, să inceapă un stil de viață sănătos, să cunoască oameni cu povești de viață, cu suflete calde și cu dorința de a evolua.

Hrișcă Ancuța Nicoleta

Raul Peterlin

Peterlin Cristian-Raul are 16 ani, studiază la Colegiul Național ,,Andrei Mureşanu" elev în clasa a X-a, profil filologie. Este pasionat de teatru, face parte din două trupe şi este un iubitor înrăit al istoriei, pe care o povesteşte şi o învață cu drag. Îi plac filmele vechi şi face parte din echipa POV21 de un an de zile.

1 Comment

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*