Cum a păcălit statul român șase olimpici naționali

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

Cu toții ne-am simțit câteodată neîndreptățiți sau sătui pe faptul că, deși nu ar trebui să existe diferențe absurde în lume, ele încă există. Dar ceea ce simt acum întrece orice bază a acestor emoții.

E prima dată când mă lovesc direct de zidul acesta pe care statul îl creează prin legile adoptate prost și fără legătură cu valorile pozitive. Sigur, auzisem foarte multe persoane că atunci când vor să realizeze ceva sau să schimbe ceva în propria lor viață, se ciocnesc de ,,unele chestii” și, că de fapt, e foarte greu să acționezi indiferent de natura acțiunii în țara asta. Cineva mi-a urat cândva să nu am același ghinion de a-mi sta în cale ,,chestiile” acestea, care te opresc din drumul tău orice ai face. Atunci, deși identificăm impedimentele cu incompetența, valorile rămase din comunism sau pur si simplu lipsa de voință în crearea a ceva frumos, mă gândeam: ei, dar oare cum te pot opri pe tine așa ceva?

Azi am aflat. Împreună cu cinci colegi de-ai mei am luat premiul 1 pe județ la Olimpiada de Dezbatere, gândire critică și argumentare, la ,,Debate”, cum ne place nouă să-i spunem. Anul acesta, deși Consiliul Județean BN premiază cu un stimulent financiar de 500 de lei toți elevii care au obținut premiul 1 la etapele județene ale olimpiadelor școlare, eu și colegii mei, surprinzător, nu eram pe listă.
Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost unul de revoltă. Eram sătul. Pe sistemul învechit și pe oamenii care sunt destul de închiși la minte să nu considere dezbaterea la fel de importantă ca alte olimpiade. Eram sătul pe faptul că realul e văzut în continuare ca scopul vieții, chimia, fizica, matematica fiind olimpiade la care e aproape O ONOARE să te ceri de la ore pentru a te pregăti, când, ce să vezi, atunci când te ceri să te pregătești pentru dezbateri profesorii te privesc cu o față perplexă de parcă îi înjuri sau le spui că ai luat droguri. Să nu mai vorbim de faptul că, atunci când le explici ce e olimpiada de dezbatere, te tratează de parcă mergi să te joci cu aia în nisip. În fine, eram oricum, de-a dreptul nervos. Nu înțelegeam, frate, cum de nu poți să recunoști ceva atât de important. Debate-ul te învăță să vorbești în public, lucru pe care după cum vedeți, nici marii politicieni nu îl știu, te învăță să îți argumentezi părerea, nu să dai pumni în cap să te faci auzit, sau să argumentezi cu semne obscene în parlament. Debate-ul te învăță să ai o gândire critică, nu să iei totul de bun, că așa zice popa, așa zice mama, așa zice sora-mea, prietenul meu etc.
Și mă-ntreb, astea nu sunt chestii importante într-o Românie unde suntem învățați să ne batem pentru părerile noastre, să luăm de bun tot ce bagă alții pe gât și să ne ferim de privirile altora, să ne fie rușine de lume?
Cu impulsul că trebuie să lupt pentru dreptul meu și pentru ceea ce am muncit și merit, am dat telefoane. Profesori, prieteni, reprezentați în Consiliul Elevilor. La inspectorat ni se zicea că se premiază doar rezultate individuale, am luat-o ca o scuză. M-am îndreptat atunci spre Consiliul Județean.
Spre surprinderea mea, am fost primit acolo destul de repede, la doamna care se ocupase de listele primite de la inspectorat. Mi-a explicat că da, pe desfășurătorul ședinței de azi scrie că se premiază toți elevii cu premiul 1 la etapele județene, dar hotărârea funcționează pe regulamentul Consiliului Județean care spune că se oferă stimulentul financiar doar pentru ,,eforturi individuale”. Poftim? Adică legea îmi spune că în echipă nu există efort individual, că noi nu am muncit fiecare pe argumentele noastre, că noi nu am vorbit fiecare în meciurile noastre. I-am sesizat asta doamnei, și că noi am avut și punctaj individual, dar ea a spus că figurăm ca echipă în bazele de date. I-am spus că nu mi se pare corect, dar mi-a prezentat multe alte cazuri de copii nedreptățiți: care au mers la națională dar nu au premiul 1 pe județ, copii care au participat la alte concursuri pe echipe, dar nu au premii. Am întrebat apoi dacă nu e cam ambiguă formularea, cum se definește efortul individual si pe ce criterii, oricum nu era nimic de făcut, mi s-a spus că anul acesta nu se poate schimba ceva.
Am atras aceste probleme mai departe consilierului domnului Emil Radu Moldovan, o propunere de a modifica regulamentul iar apoi mențiunea că exprimarea, așa cum e ea, nu stabilește faptul că echipele nu au și ele merite individuale.Iar apoi m-am întors acasă, convins de faptul că dacă statul îți stă în față, nu prea poți face nimic. Și se mai întreabă de ce pleacă tinerii.

Acum întrebarea mea e următoarea: cine a avut puterea să stabilească faptul că munca mea și a colegilor mei a fost mai puțin importantă decât munca altora? Că n-ar trebui să fim premiați pentru că am făcut un lucru pe echipă? Cine are puterea să nu bage în seamă o olimpiadă aflată în calendarul Ministerului Educației, și care imită chiar parlamentul, pe motiv că nu e efort individual? Cine are puterea de a alege destine și șanse la premii, egalitate, corectitudine?
Statul.

Emilian Horea este un pasionat înrăit de literatură. Învață la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu" și adoră să scrie poezie. Îi mai place filosofia, să citească și să se implice în activități sociale. Se descrie ca fiind o persoană sociabilă, sensibilă și entuziastă iar în timpul liber participă la ateliere de creative writing și teatru.

1 Comment

  1. Copii, felicitări și mult curaj în continuare!
    (da’ olimpiada de religie se mai ține? și aia o fi pe eforturi individuale, nu?)

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*